– O! atât putu să zică Mirmidona. Rămase un minut cu ochii dilatați către saci, apoi își reveni:
– Nu avem vreme să alegem alt consiliu, dar avem un eșafod gata pregătit.
Generalul Gudron fu înșfăcat și suit pe eșafod iar în jurul lui se strânse tot poporul omizilor. Mirmidona stătea pe tron și bătea din picioare.
– Domnului general Gudron îi place să se joace cu cuvintele, spuse ea către omizi. Apoi către Gudron:
– Așa că va trebui să ghiciți un cuvânt. Puteți ghici spunând litere sau cuvinte, după cum doriți.
Mirmidona șopti cuvântul la urechea unei omizi iar aceasta scrise cu un cărbune pe un trunchi albicios prima și ultima literă, marcând cu liniuțe literele dintre ele:
F – – – – – E
– Dacă ghiciți o literă care se repetă, aceasta va fi introdusă în cuvânt de câte ori se repetă.
Gudron făcu o plecăciune:
– Mulțumesc pentru amabilitate, regină.
– Nu e nici o amabilitate, e regula jocului. Aveți dreptul la atâtea încercări câte liniuțe, deci vor fi cinci încercări. Fiecare greșeală vă apropie de spânzurătoare.
Generalul Gudron își luă o figură atentă, îmblânzită, duioasă chiar.
– Hmm, vedeți, nu cumva se repetă F sau E? Și pe acestea sunteți datori să le afișați dacă se repetă!
Mirmidona îi zîmbi dulce-acrișor:
– Nu se repetă…
Gudron se gândi, se gândi, cercetând livada, omizile, ștreangul.
– Conține cumva… litera M?
Omizile răspunseră în cor:
– Nuuuuu!
Generalul Gudron fu urcat pe scăunel.
-B-B?
Generalului i se puse ștreangul la gât.
-Uu?
Mirmidona făcu un semn și omida completă doi de u în cuvânt.
– Mai aveți dreptul la o singură încercare!
Gudron se foi și își frecă aripile. Hmm, e un cuvânt pe care îl știu toate omizile, e ceva de-al lor, dar ce poate fi? Ce?
– Fluture…
Adunarea izbucni în urale. Un soldat urcă și îi scoase lațul. Gudron mai făcu o plecăciune. Fu lăsat să plece nu înainte de a semna un document cum că nu va mai țintui fluturi și a-l întări cu sigiliul pe care îl purta totdeauna în haină.
Mirmidona anunță că peste două ore va avea loc căsătoria ei cu generalul Treizeci-de-Picioare-pe-Floare. În cetate începură pregătirile de nuntă. Dar Mirmidona era îngrijorată pentru că aveau loc schimbări.
Pe măsură ce îmbătrâneau, omizile se transformau în fluturi, părăsind Bobocul. Soldații și generalii urau metamorfoza. Ce mai e și jocul acesta ciudat, de-a fluturele? Păi își pierd din picioare (rămân cu patru din paisprezece!), devin fragili, cu aripi care se zdrelesc ușor, nu mai pot înfuleca, nu se mai pot îngrășa, și mai ales nu se mai pot bate cu sulițe și scuturi grele din scoarță. Vor fi doar frumoși. Ce să facă ei cu frumusețea? Dar nu era după ei. Văitându-se, intrară în crisalide vestiții generali cu zeci de picioare.
Mirmidona trebui să aleagă alții în locul lor, împreună cu consiliul.
În ora nunții, când Mirmidona intră în Templul Fluturilor, mirele nu era acolo. Rămase în fața altarului, cu capul întors spre ușa până la care i se revărsa trena. Așteptă așa, neclintită, minute în șir, în timp ce forfota și șoaptele umpleau templul. Deodată în ușă se ivi un fluture cu aripile negre și portocalii. Era Salt-pe-Floare, care de abia ieșise din crisalidă.
Începu o petrecere mare în cetatea omizilor. Iar mirele își luă mireasa în brațe și zbură cu ea pe o floare de gutui.
Sfârşit
Suntem bucuroşi să îţi prezentăm la Povestea de Duminică Seara încă una dintre poveştile prietenilor noştri de la Revista Tuş. Te invităm să îi vizitezi pentru a vă bucura în familie de poveşti, poezii, benzi desenate şi jocuri. Majoritatea poveștilor Revistei Tuș apar în trei formate: poveste ilustrată, poveste audio și poveste animată.
În fiecare duminică după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor. Abonează-te la Newsletterul Gokid! pentru a primi povestea în fiecare duminică!
