În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători.
În dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe.
E un obicei vechi, nu doar la romani, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arătă niciodată. De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime.
Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru.
Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor.
De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă şi în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arătă niciodată.
Cine e Moş Nicolae?
Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sin-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de Moş Neculai şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat. Născut în cetatea Pătară din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă biruitor de popor) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.
Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieţii s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae.
Le Père Fouettard În Franţa, Sfântul Nicolae este însoţit de un personaj pe care oamenii din Metz îl dispreţuiesc. Până în 1552, Moş Nicolae venea singur pe 6 decembrie şi aducea jocuri şi dulciuri copiilor cuminţi, dar şi celor mai puţin cuminţi. În anul acela, Împăratul Carol al V-lea a asediat oraşul Metz. Messienii au fost nevoiţi să ceară ajutor regelui Franţei pentru a face faţă asediului care a ţinut, cu toate acestea, până în ianuarie 1553. Breasla tăbăcarilor a inventat chiar în timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii din Metz. Personajul îl reprezenta pe Carol al V-lea şi purta cu el un bici cu care încerca să pedepsească tinerii şi tinerele, alergându-i pe străzi. Anul următor, pentru a se bucura de libertate, breasla a reînnoit ideea acestui personaj urât, dezagreabil. Trecerea lui prin oraş coincide oarecum cu aceea a Sfântului Nicolae.
Anii au trecut şi, cu timpul, a devenit un obicei că Sfântul Nicolae să aducă dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea să apară pedepsind copiii neascultători cu nuieluşa usturătoare. Oameni paşnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea şi l-au botezat Père Fouettard (moşul care vine cu biciul) pe cel care-l însoţea pe Moş Nicolae, patronul copiilor.
Imaginea acestui personaj s-a răspândit puţin câte puţin spre Nord şi astfel Père Fouettard a fost acceptat în Germania, Olanda, Belgia, rezolvând uneori problemele educative ale unor părinţi, prin apariţia sa, care speria copiii neascultători. Ideea nuieluşei care pedepseşte a ajuns până pe meleagurile noastre.
Ce aduce Moş Nicolae
La creştinii din Republica Ghana, moşul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce în Hawaii el coboară din barcă. În districtul german Berchtesgaden, 12 tineri îmbrăcaţi în paie şi având măşti care reprezintă animale dansează în urma Sfântului Nicolae, sunând din tălăngi. După ce oferă daruri fiecărei case în parte, tinerii dau gazdele afară făcându-se că le bat, un fel de pedeapsă simbolică pentru eventualele rele săvârşite. Şi în Germania, Sfântul Nicolae vine cu un aghiotant care poartă nume diferite. Sfântul Nicolae are aici un sac în spate şi un băţ în mână, în timp ce aghiotantul este o fiinţă înspăimântătoare.
În Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac în spinare şi este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranţa că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri.
Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.
În Siria, cadourile vin cu o cămilă tânără în dată de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede că a refuzat să-i conducă pe înţelepţi la Bethleem când aceştia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana îşi petrece timpul mergând din casă în casă pentru a-l găsi pe Copilul Hristos.
Alte ipostaze ale Sf. Nicolae
O altă ipostază a Sf. Nicolae este cea de iscoadă la diavol. Se spune că Dumnezeu a făcut un contract cu Necuratul că cei vii să fie ai lui Dumnezeu, iar cei morţi, ai lui Necuratul. Văzând însă Dumnezeu că e rău, a trimis pe Sf. Nicolae să întrebe cine poate să ia contractul acela de la Necuratul. Şi a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, până a reuşit să pună unui drac întrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a răspuns: Numai acel ce se va naşte din Duh Sfânt va putea să-l ia. Dumnezeu a trimis duhul său de s-a născut Hristos. Când a împlinit Hristos treizeci de ani, a mers şi a luat contractul şi de atunci au rămas oamenii să fie judecaţi după păcatele lor. Iarna începe în noaptea de Sf. Nicolae. Expresia populară “S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are rădăcini în credinţa că sfântul îi ajută pe hoţi în isprăvile lor şi exprima faptul că părinţii ameninţă copiii obraznici, arătând nuiaua doar cu degetul.
Tot în popor se spune că iarna începe la Sf. Nicolae. Moş Nicolae este bătrân şi are barbă albă, iar în această zi Moşul îşi scutură barba, deci trebuie să ningă. În această zi, se spune: A întinerit Sf. Nicolae. De regulă, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie şi se spune că dacă Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna. În ziua de Sf. Nicolae începe ziua să se mărească: La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziua cu cât se întoarce puiu-n găoace, zice poporul. De ziua lui se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează şi rodul livezilor pentru anul viitor.
