La Povestea de Duminică Seara #21 de astăzi citim împreună Prietena mea, Puturica, o poveste de Alina Nelega, ilustrată de Liviu Boar, oferită de Revista Tuş.
ζ ♠ ζ
–
Prietena mea, Puturica
–
A fost odată ca niciodată o dimineață în care prietena mea, Puturica n-a mai vrut în ruptul capului să meargă la școală. Degeaba a rugat-o mama ei:
– Puturica, e ora șapte, ți-am pregătit periuța și pasta de dinți, hai la spălat! Puturica s-a întins și a căscat lung.
– Puturica, scoală-te, e șapte și zece, e gata ceaiul și pâinea cu unt! Dar de sub pătura Puturicăi s-a auzit doar un mârâit.
– Puturica, e șapte și un sfert, trebuie să te grăbești… Puturica, ți-ai făcut ghiozdanul?
– Puturica, Puturica, e șapte și douăzeci, hai să mergem la școală… Puturica, noi suntem gata! Hai Puturica, hai, dă-ne jos din pat!
– Ba nu mă duc nicăieri! Vreau să dorm! Mergeți voi, dacă vreți, eu rămân aici!
Așa că picioarele Puturicăi au plecat spre școală, în timp ce ea a continuat să doarmă. Dar n-a trecut mult timp, că mâinile Puturicăi au început să tragă de ea:
– Puturica, Puturica, hai odată! E șapte și douăzeci și cinci, hai la școală! Noi ne plictisim acasă, du-ne la școală, Puturica! Hai, Puturica, hai…
– Ba nici nu mă gândesc. Mergeți voi, dacă vreți, eu am de gând să dorm!
Citeşte şi:
6 Excursii de Relaxare în Familie la Domenii şi Ferme din Preajma Bucureştiului
Cursuri de dezvoltare personală pentru copii
Zahărul nu e Iubire! Motive ale Dependenţei de Alegeri Mici cu Impact Major
Și mâinile s-au grăbit spre școală, să nu întârzie, fiindcă, după cum se știe, mâinile merg mai încet decât picioarele. Iar Puturica dormea în continuare și nu-i păsa chiar deloc că picioarele și mâinile ei au plecat la școală. Nu după mult timp, stomacul Puturicăi a început să strige și el:
– Puturica, mișcă-te odată! E șapte și jumătate… Mi-e foame și vreau să fac mișcare! Du-mă la școală, altfel plec și eu singur!
– Of, Doamne, câtă gălăgie! Dal pleacă odată și lasă-mă să dorm!
