Șapte zile și șapte nopți lucrară slujitorii palatului, de dimineață până seara, până ce curățară toată mizeria. Dar a opta zi totul reîncepu. Prințesa cânta, somonii orbi dansau, și pe rând ajungeau la gura peșterii meșteri, viteji, chiar și regi și prințese. Muzica țurțurilor pe toți îi fermeca.
Dar degeaba căutau și cotrobăiau peste tot, nu o găseau pe stăpâna glasului de clopoțel, și negăsind-o ei își aruncau vechiturile în gaura de sub burete. Aruncară ce aruncară, până ce tot palatul se umplu cu gunoi. Strălucirea coloanelor și a tuberozelor de gheață păli, somonii orbi se îmbolnăviră. Adânc mâhnită și cu ochii în lacrimi, prințesa se închise în camera ei. Mama ei degeaba încerca să-i aline durerea, că lui Glas de Clopoțel supărarea nu-i trecea.
Ochii regelui ba scoteau scântei, ba luceau de lacrimi. El ieși la malul bălții glaciare și strigă cât putu de tare dar din cauza mormanelor de gunoaie nu străbătură până sus decât câteva sunete:
Dincoace de-ogoare negre,
La al viperei burete,
Dincolo de mari câmpii,
Noi murim în murdării.
Băltoaca mi-ați otrăvit,
Palatul mi-ați ponosit.
Regatul meu îl va stăpâni,
Mâna fiicei mele o va primi
Cel ce-mi va curăța țurțurii
Și-mi va vindeca somonii!
Buretele viperei fu trezit de văicăreala regelui.
Un, doi, trei, el și zisese mai departe vestea bufniței. Așa că bufnița spuse vrabiei, vrabia spuse copoiului, copoiul spuse popândăului, popândăul veveriței, veverița brotacului iar brotacul spuse buhaiului că regele Țurțure îi dă regatul și mâna fiicei lui celui care curăță palatul de gunoi.
Zbură vestea ca vântul și ca gândul și ajunse la urechile Flăcăului Sărac. Ei, bine, de atunci flăcăul nu mai avu tihnă nici zi, nici noapte. Se gândea neîncetat la palatul glăsuitor. Se gândi el ce se gândi și într-o zi aruncă în traistă niște merinde și porni să caute palatul din peșteră.
Merse el cât merse, dincolo de câmpii, de dealuri și de păduri până ce se rătăci. Drumul îl duse până la o miriște, unde Legătorul tocmai lega un snop de paie.
Citește și: O Aventură Colorată. Poveste Terapeutică despre Răbdarea de a Termina ce Începem
– Ce cauți pe aici, flăcăule? îl întrebă Legătorul.
– Un palat adânc de gheață,
Unde țurțurii dansează…
Spune-mi tu, pe un’ s-apuc
O nevastă să-mi aduc.
– Ei, dragul meu prieten, eu sunt singurul care știe unde e palatul acesta.
Se află într-o peșteră care are o gură sub o ciupercă albă și e foarte greu de văzut. Dar de când lumea, o mână spală pe cealaltă și amândouă obrazul, îi răspunse Legătorul. Dacă îmi repari secerătoarea, eu îți spun cum să ajungi acolo.
Flăcăul Sărac făcu târgul. De dimineață până seara șurubări până ce repară secerătoarea. Legătorul era om cinstit. Îi explică flăcăului cuvânt cu cuvânt încotro s-o ia, să se întoarcă către dreapta, să cotească către stânga, apoi să meargă tot înainte. Mai mult, scoase un colac de frânghie, îl săltă pe umărul flăcăului, apoi îl lăsă să plece.
Merse cât merse Flăcăul Sărac, o coti la dreapta, se întoarse la stânga, se și lăsă întunericul. Observă o luminiță în apropiere.
Citește și: Top 2020! Cele Mai Citite Articole pe Blogurile de Parenting din România în 2020
Se îndreptă către ea. Ajunse la o casă și bătu la ușă. Era casa Meșterului Turnător.
– Cine e? Cine mă deranjează în căminul meu? grăi cu glas înțepat Meșterul Turnător și deschise oleacă ușa.
– Meștere Turnător, am venit cu gânduri bune. Doar un acoperiș îmi caut deasupra capului… Ei, și nici ceva de-ale gurii n-ar strica pentru burta mea înfometată, spuse politicos Flăcăul Sărac.
– Fie! Primești adăpost și de-ale gurii, dar până poimâine îmi faci o mie de ceaune de fier, spuse Meșterul Turnător.
– Batem palma, răspunse flăcăul și întinse mâna prin crăpătura ușii.
Meșterul Turnător îl lăsă înăuntru. Cei doi se ospătară pe cinste, apoi se hodiniră. Flăcăul Sărac se trezi a doua zi cu noaptea în cap, făcu un foc uriaș, topi fierul și-l amestecă vârtos de dimineață până seara. Apoi turnă cele o mie de ceaune și le puse unul peste altul clădind un munte mare de fier, de care se minunau până și păsările cerului. Atunci Meșterul Turnător grăi:
– Promisiunea ți-ai ținut, o mie de ceaune de fier ai făcut. Ia și tu un ceaun! și împinse către flăcău un ceaun uriaș.
Flăcăul îi mulțumi pentru dar și merse mai departe. De aici drumul mergea drept înainte și cât ai clipi ajunse la buretele viperei. El nu văzu însă buretele, nici gaură, nici mușchi, nici rază de soare. În schimb găsi coifuri, linguri, cuțite, furculițe ruginite și bocanci zdrențuiți. Scoase Flăcăul Sărac ceaunul cel mare de fier, începu să strângă mizeria. Șapte zile și șapte nopți lucră, dar nimic nu se văzu. Și vai, în a opta zi Flăcăul Sărac se puse posomorât la umbra unui stejar și își zise în gând că palatul de gheață va pieri pentru că el nu poate să se lupte singur cu gunoiul. Deodată auzi bufnița din stejar:
-Bu-hu-hu, nu te lăsa,
Că noi te vom ajuta.
Țurțurii îi vom spăla
Și gunoiul vom căra.
Flăcăul Sărac rămase ca trăsnit la auzul glasului ciudat. Nici nu apucă să-și revină, că bufnița chemă vrabia, vrabia strigă copoiul, copoiul chemă popândăul, popândăul veverița, veverița brotacul iar brotacul buhaiul. Animalele se puseră pe treabă. Popândăul, veverița și brotacul strângeau gunoiul. Copoiul și buhaiul cărau ceaunul la groapa de gunoi. Așa merse treaba din zori și până-n seară, în fiecare zi.
VIDEO. 5 Animații Impresionante despre Natura Umană şi Adevăruri Incomode din Societatea Modernă
Trecu mult timp. Flăcăului Sărac îi crescu o barbă lungă până când reușiră să scoată toate lucrurile acelea putrezite din peșteră. După ce termină, scoase frânghia Legătorului și o legă de trunchiul gros al stejarului. Ceaunul mare îl umplu cu apă de la izvor, îl s’obozi jos în adâncul peșterii, apoi coborî și el.
Rămase cu gura căscată la vederea palatului uriaș.
Coloane de gheață împodobeau intrarea, tuberoze de gheață se desenau pe podea iar pe tavan mii și mii de țurțuri albicioși zornăiau și zăngăneau.
Flăcăul Sărac scoase puțină apă din ceaun și spălă intrarea, frecă podeaua cu flori de gheață, șterse unul câte unul țurțurii palizi. Umplu balta cu apă curată și spălă bine somonii bolnavi. Și să vezi minune! Somonii dintr-o dată se vindecară, începură să danseze și să cânte:
– Apă curată în baltă!
Șase somoni orbi se holbează!
Tropa-tropa-trop, hai la joc,
Perechea mea vei fi pe loc!
– De unde muzica aceasta? întrebă prințesa Glas de Clopoțel și fugi pe malul bălții. Nu-i veni să-și creadă ochilor când văzu palatul strălucind din nou. De bucurie începu să cânte iar țurțurii ding! ding! ding! zornăiau.
– Dincoace de-ogoare negre,
La al viperei burete,
Dincolo de văi și dealuri,
În adâncul unei peșteri,
În palat cu flori de gheață,
Țurțurii cântă și joacă,
Într-o baltă glaciară
Șase somonei dansează.
Ala-bala-portocala,
Cioca-boc, hai la joc!
Îți recomandăm: 25 de Activități cu Copilul în Aer Liber. Cum Ne Jucăm cu Copilul în Parc sau la Picnic
Între timp regele, regina și toți s’ujitorii palatului o zbughiseră afară și dansau de bucurie.
Flăcăul Sărac stătea țanțoș ca un voinic ce era, dar nu putu rosti nici un cuvânt. În viața lui nu auzise cântec mai ademenitor și nu văzuse o fată mai frumoasă ca Glas de Clopoțel. Își luă inima în dinți, făcu un pas către regele Țurțure și grăi:
-Băltoaca ți-am curățat,
Somonii ți-am vindecat,
Țurțurii cântă și joacă,
Dă-mi prințesa de nevastă!
Bătrânul rege îi bătu umărul flăcăului și spuse:
– Dragul meu fecior, de acum încolo tu vei fi stăpânul acestui palat! Iată mâna fiicei mele. Tinerii să ne trăiască, mii de țurțuri să zornăiască!
Flăcăul Sărac și prințesa Glas de Clopoțel făcură o nuntă de se auzi dincoace de câmpii, dincolo de dealuri, de la o urmă de opincă de Porțile de Fier până la o aruncătură de băț de cărarea pietroasă, și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți, și poate mai trăiesc și azi…
Sfârșit
Citește și: Omida Invidioasă. Poveste Terapeutică despre Invidie
Suntem bucuroşi să îţi prezentăm la Povestea de Duminică Seara încă una dintre poveştile prietenilor noştri de la Revista Tuş. Te invităm să îi vizitezi pentru a vă bucura în familie de poveşti, poezii, benzi desenate şi jocuri. Majoritatea poveștilor Revistei Tuș apar în trei formate: poveste ilustrată, poveste audio și poveste animată.
Duminica după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor. Abonează-te la Newsletterul Gokid! pentru a primi povestea în fiecare duminică!
