– Mi-a venit o idee, exclamă dintr-o dată, atât de tare încât Roll s-a oprit din plâns imediat. Scriem un mesaj pe această frunză de bostan sălbatic, şi îi dăm porumbelului Mark să o ducă mamei tale. Va veni ea după tine.
– Da, este o idee bună. Măcar încercăm, şopti printre suspine micuţul pui de maimuţă. Şi… ce să scriem?
– Păi, să ne gândim cum formulăm. „Atenţiune, atenţiune. Micuţul Roll s-a rătăcit, dar este teafăr. Nu vă îngrijoraţi. Îl găsiţi în cuşca tigrului Tooty”.
– Da, sună bine.
Frunza de bostan a fost aşezată în ciocul lui Mark şi cei doi prieteni s-au privit mulţumiţi de idee.
– Nu-ţi face griji. Va fi bine, ai să vezi, grăi Tooty, mângâindu-l uşor pe Roll. Acum, ce-ai spune de o masă gustoasă?
– Ţi-aş fi recunoscător, răspunse Roll. Accept invitaţia cu mare bucurie. De la atâta plâns mi s-a făcut foarte foame.
– Nuu…. dar, vă cântăm ceva?
– Da, să cântăm, să cântăm, striga mamuţica Roll.
Ina şi Rareş, mângâindu-l pe Lolo, ascultau impresionaţi.
În liniştea după amiezii ce se aşternuse în Grădina Zoologică, se auzeau două voci zglobii.
„Un elefant, se legăna, pe o pânză de păianjen.
Şi pentru că, pânza nu s-a rupt,
A mai venit un elefant.
Doi…. Doi elefanţi…”
Când au terminat de cântat, masa era deja pregătită de mama tigrului Tooty.
– El este Roll. S-a rătăcit şi am fost nevoit să-l ajut să fie găsit.
I-au povestit despre soluţia pe care au pus-o în aplicare. Au mâncat, apoi Tooty i-a arătat albumul cu fotografii şi colecţia lui de seminţe adusă din Africa.
– Roll eşti teafăr? se auzi vocea speriată a mamei maimuţă.
– Da, mama. Prietenul Tooty m-a salvat.
– Mulţumesc. Nu am cuvinte să îmi exprim recunoştinţa. Eram speriată. Credeam că mi-am pierdut puiul pentru totdeauna.
Vezi şi: Patinoarele din Bucuresti – Lista Completa 2017 – 2018
Ina era în culmea fericirii. Plângea de bucurie.
– Mi-aş dori şi eu o maimuţică. Lolo, eu voi avea mereu grijă de tine.
Prietenul la nevoie se cunoaşte.
– Hei, stimate domnule lup, ce faceţi? întrebă Rareş.
– Deloc bine. Am răcit.
– După răguşeala ta, îmi dau seama, şopti băiatul.
– Am gustat puţină îngheţată de la o fetiţă drăguţă.
– Dacă eşti neascultător. De câte ori ţi s-o fi spus de către îngrijitoare să nu mănânci ce îţi dau oamenii? Este afiş chiar la intrare, spuse Rareş.
– Hei, cine îmi curăţă şi mie dinţii? întrebă plictisit crocodilul de Nil.
– Până acum cine ţi i-a curăţat? zise Ina.
– Offf…. acasă, în preajma fluviului Nil, sunt nişte păsări dentist pentru noi, crocodilii. Îmi lipsesc atât de mult păsările pluvial.
– Bine, am să te ajut să-ţi cureţi dinţii, îngăimă Ina.
Lolo, lăsat liber a fugit. Rareş, atent la sora lui, nu a observat.
Crocodilul Kras, când a simţit-o pe Ina atât de gustoasă pe limba sa, a vrut să mânânce.
– Te-am păcălit, dulceaţă mică, Kras, închizând gura.
– Hei, eliberează-mi sora, strigă Rareş. Cineva să mă ajute.
Porcuşorul de Guinea a luat-o la fugă.
– Vă rog, salvaţi-o pe Ina din gura crocodilului. Vă rog, este o fetiţă cu suflet bun, alerga Lolo, cerând ajutor.
– Numai eu o pot elibera, gândi pasărea pluvial şi zbură spre cuşca lui Kras.
Îngrijitoarea ajunsese la locul incidentului.
– Hei, Kras, ce se întâmplă cu tine? Ce ţi-a rămas în dinţi de faci atâta caz, rosti pasărea pluvială.
Ruşinat, Kras deschise gura şi o eliberă pe Ina.
– Eşti întreagă, zise cu vocea sugrumată Rareş.
– Da, sunt bine, şopti ameţită fetiţa. Unde e Lolo?
Vezi şi: Ţestoasa şi Iepurele. 3 Variante de Desene Animate Online ale Fabulei lui Aesop
Porcuşorul de Guinea se rătăcise pe aleile grădinii. A fost găsit de portar. Acesta a observat că animalul avea ceva special: culoarea blăniţei, codiţa cu papion, urechile de un roz deosebit, lăbuţele. L-a luat şi a mers cu el la şefii săi.
– Am găsit un exemplar de mamifer mai special. Ce părere aveţi? întrebă portarul.
Lolo a fost analizat pe toate părţile. I s-au făcut analize complete şi s-a descoperit că face parte dintr-o rasă aparte, de viţă nobilă, cu sânge albastru.
A primit o atenţie deosebită. I s-a dat o cuşcă frumoasă, de un albastru asemănător cu blăniţa lui, pe care s-a lipit o etichetă cu rasa căreia aparţinea.
Ina şi Rareş, plângâng, au pornit în căutarea lui Lolo.
Îngrijitorea i-a liniştit.
– Îl vom găsi… nu vă speriaţi.
După o tură a grădinii zoologice… ce minunăţii… câte păsări (pelicani, vulturi, egrete, flamingo, struţi, păuni, papagali)…. morse… lei cu mândre coame… pantere… zebre… girafe… elefanţi… Ina şi Rareş l-au zărit pe Lolo.
– Hei, ce faci aici? Ne-ai speriat îngrozitor.
– Vreau să rămân aici…. printre animale. Îmi este mult mai bine… comunicăm şi ne înţelegem de minune.
Îngrijitoarea îi privea.
– Nu vreau să fiţi trişti, dar cred că are dreptate. Voi aveţi programul vostru… activităţile voastre… Aici, animalele sunt tot timpul cu el.
– Bine Lolo, să fii cuminte. Vom veni în vizită.
Ina şi Rareş, şi-au şters lacrimile, şi au pornit spre casă.
*
Povestea noastră ar putea continua mult şi bine. Însă, a sosit timpul să le acordăm mai multă atenţie acestor animale prietenoase şi curajoase. Haideţi să le prezentăm întregii lumi.
Dragi copii, Ina şi Rareş au nevoie de ajutorul vostru. Vă roagă să faceţi un afiş pentru animalele de la Gradină Zoologică.
Citeşte şi: Portative Muzicale. Poveste de Claudia Groza Lazăr
