Copilul tau se confruntă cu anxietatea, este agresiv sau prea timid? Îl poti ajuta chiar tu cu ajutorul poveștilor! Nu știi ce povești sa ii spui?
Vezi ce metode poți folosi pentru a crea povești care reglează comportamentul, intr-un mod eficient!
Poveștile spontane
Copiii adoră poveștile. Și nu vorbesc aici de faptul că toți vor sta liniștiți dacă le citim o poveste.
Le place să își creeze propriile povești, ei transpun toate sentimentele și întâmplările prin care trec în personajele poveștilor. Părinții au responsabilitatea de a acorda atenție acestor povești, de a crea mediul favorabil pentru ca ele să poată fi spuse și de a observa felul în care sunt spuse, acțiunile pe care le întreprind personajele din poveste, felul cum acestea relaționează între ele.
Atunci când părintele observă comportamente negative la personajele create de copil, moduri de acțiune nepotrivite, personaje modelate într-un sens pozitiv sau negativ, recomand să stimuleze povestirea prin întrebări de genul: ”Oare ce l-a facut pe X să fie trist(ă)?„ , ”Observ că lui X îi este teamă să spună tema în fața clasei, de ce crezi că se teme el?”, etc.
O bună observare a copilului, în timpul acestor jocuri, ajută părinții să ajungă mai ușor la copil, să îl înțeleagă mai bine.
Ce povești ne pun semne de întrebare?
Shapiro ne propune o listă de caracteristici ale poveștilor spuse de copii, dacă aceștia se confruntă cu stări de anxietate:
–
-
Poveștile sunt negative și pesimiste;
-
Poveștile sunt scurte și irelevante;
-
Eroul poveștilor se simte neputincios sau are eșecuri repetate;
-
Atmosfera poveștilor este una întunecată și depresivă;
-
Problemele sunt rezolvate foarte rar;
-
Morala poveștii indică victimizare.
Citește și: Mami, Nu Pot! Soluţii pentru a Ajuta Copilul să Treacă de la Neputinţă la Încredere
Pe lângă aceste caracteristici ale poveștilor, Shapiro atrage atenția și asupra simptomelor fizice (dureri de cap, de stomac, oboseală, etc.), evitarea activităților cotidiene, schimbări în alimentație sau somn, creșterea sau apariția ticurilor, dorința crescută pentru activitățile de evadare (TV, telefon, calculator, etc).
De asemenea, dacă părinții observă, în mod repetat, povești violente, acesta este un strigăt de ajutor și trebuie urmărită îndeaproape situația.
Pe măsură ce copiii cresc, poveștile ar trebui sa fie din ce în ce mai complexe, cu mai multe elemente, personaje, acțiuni. Dacă poveștile nu sunt mai elaborate, este necesar să discutati cu un specialist, chiar și pentru simplul fapt de a vă liniști.
Îți recomandăm: Fetița Cât un Bob. Poveste Terapeutică de Florina Bumbaru
Ce este de făcut?
Ei bine, după ce am observat, este timpul să încercăm să reglăm anumite comportamente. Cum pot părinții să facă asta? Tot prin povești.
Stiu că nu toți avem dorință și talent la inventat povești pentru copii, dar, cu puțin exercițiu, se poate face asta.
Iată câteva repere pentru a reuși să construiți o poveste menită să ajute la reglarea comportamentului copilului, având ca reper scrierile lui L. Shapiro:
5 Sfaturi pentru a Crea Povești care Reglează Comportamentul
1. Lucrați cu ceea ce vă oferă copilul.
Dacă v-ați imaginat că ursulețul x este eroul și păpușa y este alt personaj, dar copilul preferă în momentul activității mașinuța, cuburile de construit sau orice altceva, lucrați cu ce îi place sau vrea în momentul acela. Altfel, pe langă faptul că nu va avea efect, acesta nu va fi interesat și există o mare probabilitate să acumulați frustrări, amândoi.
2. Identificați ce valori vreți să aibă copilul: acceptarea celorlalți, curaj, responsabilitate, încredere, amabilitate, rezistență în fața frustrărilor, etc etc etc.
Creați un personaj care să aibă aceste valori și, în fiecare povestioară, să iasă în evidență una dintre ele. Nu îl aglomerați cu prea multe, doar o valoare, pe rând.
Citește povestea Un Cadou Prețios. O Poveste Terapeutică cu Căluți Fericiți despre Apreciere și Responsabilitate
3. Eroul poveștii este bine să fie pozitiv.
Creați povești în care eroii au o viziune pozitivă despre viață și acceptă diferențele dintre el și ceilalți și le respectă opiniile.
4. Eroul trebuie să se confrunte cu probleme reale și să găsească soluții la fel de reale.
Chiar dacă este vorba de o poveste, trebuiesc evitate soluțiile magice sau miraculoase la probleme la fel de magice.
Citește și: Copilul “Rău” sau “Neadaptat”. Ce Ascund Problemele de Comportament la Copii şi Cum Îi Putem Ajuta
Poate părea că, pe termen scurt, copilul nu înțelege adevăratul mesaj al poveștii. Pe termen lung însă, efectul este unul pozitiv iar acesta va împlementa comportamente asemănatoare eroului, în situații similare cu cele ale eroului. Subliniați-le importanța acestor soluții.
5. La final, discutați despre valorile pe care le are personajul, ce probleme a avut, ce soluții a găsit și mai ales, despre învățătura desprinsă de erou din cele întâmplate.
Nu faceți asociere între copil și personajul din poveste, majoritatea copiilor se închid în acel moment și intră în defensivă – devin dezinteresați, nu se mai implică, evită, își mută centrul de interes, etc.
Nu vă feriți de metafore, păstrați liber spiritul creativ. Poveștile pot fi spuse în orice context, atunci când desenați, pictați, vă jucați cu plastilină sau orice altceva. Este nevoie ca acestea să fie spuse constant, nu doar un caz izolat. Repetați povestea în orice situație, cu scenarii diferite, întâmplări diferite, etc. Sau conturați un alt personaj, cu trăsături similare primului, care să suțină cele învățate anterior.
Îți recomandăm: Toate Evenimentele pentru Copii și Părinți de Săptămâna Asta
