Antrenamentul pentru toaletă începe în jurul vârstei de doi ani și poate dura zile, săptămâni sau chiar luni. Un copil care nu este încă interesat de tranziție nu este încă pregătit. Dacă însă dă semne că e dispus să înceapă să învețe în ritmul propriu, atunci este momentul să îl ajuți. Îți aducem mai jos câteva din sfaturile psihologului Oana Radu pentru a te asigura că copilul tău este pregătit emoțional să înceapă antrenamentul la toaletă.
Pentru mulți părinți este dificil să recunoască momentul când este pregătit emoțional copilul pentru antrenamentul la toaletă – mai ales că, un copil mic trece prin stări emoționale fluctuante și apar perioade solicitante emoțional în timpul copilăriei timpurii.
Problemele emoționale care pot afecta profund antrenamentul la toaletă includ: dorința de independență și stăpânire de sine, nevoia copilului de a controla unele aspecte ale mediului său, testarea limitelor și regulilor, dorința lui de a câștiga aprobarea părinților, temerile asociate cu utilizarea toaletei, și dorința de a imita sau de a se conforma comportamentului altor copii.
Citește și: Cum să-i înveți pe copiii mici să împartă, să ia pe rând sau să-și aștepte rândul
Cel mai bun mod de a determina starea emoțională în care se află copilul tău și cât de favorabil este acest lucru pentru antrenamentul la toaletă, este să-i observi atât comportamentul general, cât și răspunsurile la orice sugestie despre folosirea oliței.
Dacă este evident că îi place să stea pe oliță sau să vorbească despre folosirea oliței, probabil că impulsul său spre autocontrol îi va sprijini antrenamentul.
Dacă rezistă ideii sau plânge când menționezi olița, este posibil să se confrunte cu un conflict și va trebui să aștepți un moment mai potrivit.
Factori care influențează evoluția antrenamentului la toaletă
🔹 Stăpânirea de sine
Când copilul afirmă verbal sau nonverbal: „Pot să o fac!” ești anunțat că dorința copilului tău de 1-2 ani spre independență este în plină desfășurare.
Pe de o parte, acest tip de ambiție poate inspira progrese grozave pentru antrenamentul la toaletă, deoarece copilul tău încearcă să se comporte ca un copil mare în toate modurile posibile. Cu toate acestea, periodic, nevoia lui de a-și controla propriul corp și mediul înconjurător se poate manifesta în moduri mai puțin de dorit.
Copilul tău de un an poate insista să fugă și să se ascundă de fiecare dată când simte nevoia de a merge la toaletală, într-un efort de a te împiedica să-i încalci mândria fizică fragilă, ridicându-l și așându-l pe oliță. S-ar putea chiar să se ridice de pe oliță și să aibă un accident pe podeaua sufrageriei pentru satisfacția absolută de a lua decizia unde să urineze.
La doi ani, el poate striga „Nu!”, ori de câte ori îl întrebați dacă trebuie să facă la oliță sau poate amâna mersul la oliță până când este prea târziu și are loc un accident.
Cu cât acorzi mai multă atenție acestor încercări normale de a testa regulile și limitele, cu atât copilul le va repeta mai mult. Cel mai bun răspuns este să cureți mizeria, să păstrezi comentariile minime, să minimizezi incidentul și să aștepți o fază ulterioară, mai matură a independenței, pentru a-l inspira să-ți arate ce „băiat/ fetiță mare” poate fi.
🔹 Rezistenţa
Dorința de a-și controla funcțiile fizice și mediul înconjurător poate crește în perioadele de schimbare majoră în viața copilului.
Un copil care se simte dezorientat de supărările recente (cum ar fi o mutare într-o nouă casă, un divorț sau sosirea unui nou copil în casă) poate căuta să-și recapete echilibrul emoțional prin exercitarea unui control mai strict asupra acelor aspecte ale vieții care se află în interiorul casei.
Stresul interior, fricile care rezultă dintr-o imaginație în plină dezvoltare, pot duce, de asemenea, la un comportament rezistent care îngreunează antrenamentul la toaletă.
VACANȚE. 10 Stațiuni Balneoclimaterice pentru Vacanțele Familiilor cu Copii în România
Copiii mai mari și preșcolarii, care sunt capabili din punct de vedere fiziologic să întârzie mișcările vezicii urinare sau ale intestinului mai mult, atunci când doresc, pot reține în mod deliberat scaunul și pot deveni serios constipați ca răspuns la stresul emoțional, presiunea părintească sau chiar reticența de a renunța la ceea ce experimentează corpurile lor.
Atunci când te confrunți cu o astfel de rezistență, cel mai bine este să vorbești cu copilul despre ceea ce îl supără, să faci tot posibilul pentru a-i alina temerile și apoi să renunți pentru un timp la ideea de a face la oliță. Cu ajutorul tău, copilul va trece în curând de această etapă emoțională și poți relua exersarea antrenamentului la toaletă, atunci când este mai bine pregătit să facă acest lucru.
🔹 Dorința de aprobare
Două dintre cele mai mari instrumente de care părinții pot profita în timpul antrenamentului la toaletă sunt: dorința copilului de aprobare și impulsul lui de a imita comportamentul altora.
Copilul experimentează încă de la naștere aprobarea părinților. Dezvoltarea cognitivă este stimulată de explorarea relațiilor cauză-efect („Îi mușc nasul mamei și ce se întâmplă?”). Astfel el începe să adune o bază de date, experimentând cu care tipuri de acțiuni câștigă răspunsuri pozitive de la tine și cu care nu.
Cu cât a experimentat mai multe zâmbete și cuvinte de laudă părintească, cu atât și-a dorit mai mult sa repete acțiunea care a dus la mulțumirea părinților. Bineînțeles că, de-a lungul copilăriei apar și explozii normale de răzvrătire, cu toate acestea probabil că va continua să facă un efort mare pentru a-și mulțumi părinții.
CADOURI. 10 Cadouri de Crăciun pentru Copii care Construiesc! Jucării STEM Interactive
De-a lungul copilăriei timpurii, deschizi calea pentru deprinderea rapidă, cu plăcere a folosirii toaletei, lăudându-l pe copil pentru orice pas mic pe care acesta îl face!
Autor: Oana Radu – Psiholog, analist comportamental, aromaterapeut, terapeut prin râs și respirație (Laughter Yoga).
Inteligența Emoțională prin Artă: 10 Activități Creative de Exprimare a Emoțiilor pentru Copii
