Experienţa mamelor la nastere: „Suntem ca vitele la măcelărie“ (I)

Prin bunavointa Ioanei Hasu, realizatoarea emisiunii Sanatatea FM de la RFI – Radio France Internationale, preluam articolele despre situatia nasterilor in unele maternităţi româneşti.

Cele 3 experiente care ne-au fost impartasite mai jos sunt cutremuratoare. Un cosmar care se intampla in zilele noastre, langa noi si exact in situatiile si momentele care ar trebui sa fie inaltatoare pentru noi, mamele.

Speram ca aceste articole si interviuri  sa genereze o schimbare de mentalitate in randul cadrelor medicale si o constientizare a dreptului de a fi respectate, in randul mamelor.

Primul articol din aceasta seria il gasiti aici.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Seria despre abuzurile şi erorile medicale din unele maternităţi româneşti continuă cu poveştile mamelor care se declară victime ale sistemului sanitar. Cele mai multe femei au preferat să nu îşi declare identitatea – fie de ruşine, fie de teamă că ar putea ajunge în acelaşi spital şi ar putea avea de suportat răzbunarea medicilor.

Experienţa mamelor la nastere: „Suntem ca vitele la măcelărie“ (I)

Săptămânile trecute, la Sănătatea FM, am publicat un interviu cu Irina Popescu, moaşă de profesie şi preşedinta Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare. A urmat poziţia Ministerului Sănătăţii, care anunţă că nu are un mecanism de verificare a calităţii actului medical în maternităţi.

În ediţiile următoare, veţi afla poziţia Colegiului Medicilor, UNICEF, Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România.

 

Iaşi: „Mi-a smuls-o din braţe şi i-a turnat pe gât lapte praf“

Roxana B. a născut de două ori la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi. Ultima dată, în toamna anului trecut. „Cuza Vodă” e cea mai mare maternitate din Moldova şi una din cele mai mari din ţară. E clasificată în categoria spitalelor Baby-Friendly, distincţie acordată de UNICEF unităţilor care încurajează alăptarea şi respectă recomandările internaţionale în domeniu.

Eram la a doua naştere şi credeam că nu vor mai fi surprize. Imediat după cezariană, am început să întreb când voi ajunge la copil. Mi se răspundea că nu se ştie. Am întrebat unde e, dacă totul e în regulă, nu mă puteam gândi la nimic altceva. Nu îmi imaginam că vor trece 24 de ore înainte să o pot ţine în braţe. A fost un chin greu de descris. Nu ştiam dacă e bine, dacă plânge, dacă mănâncă, dacă are nevoie de ceva. Orice mamă simte nevoia să ştie ce se întâmplă cu copilul ei. Despărţirea asta fără motiv şi fără să ştii nimic e un chin greu de descris.

Nu apucasem să o ating măcar. Mi-au arătat-o de la distanţă şi apoi au luat-o, fără să îmi spună nimic. Ăsta a fost primul şoc. Treceau ore după ore şi nu primeam nicio informaţie. Cei de la Reanimare îmi spuneau că ei nu se ocupă decât de mame, iar cei de la Neonatologie nu mai veneau. 24 de ore de la naştere, fără să ştii nimic de soarta copilului tău e enorm, e mult prea mult, e cumplit! Organismul îţi cere să îl ai lângă tine. Simţi nevoia să alăptezi. Nu ştii unde e, cum poţi să faci să ajungi la el, cu cine să vorbeşti. Îmi spuneau doar să stau liniştită, că mi-l aduc ei. Dar când, asta nu spunea nimeni. Ştiam că e Maternitate Baby-Friendly, mă interesasem şi mi s-a spus că au sistem rooming-in, promiteau că voi sta cu copilul în salon. N-a fost aşa… Am acceptat şi asta, dar speram măcar că mă vor chema să alăptez. Ştiam de la prima sarcină că un copil nu mănâncă la trei ore, ci la cerere. În fine, mi-am dat seama unde o ţin. Trebuia să traversez un coridor lung, ceea ce nu era permis, dar mă furişam şi mă duceam. Mă ascundeam să nu mă vadă nimeni… În naivitatea mea, speram că dacă o găsesc plângând, îmi vor da voie să o alăptez. N-am avut norocul ăsta. Tot timpul dormea, era clar că fusese hrănită cu lapte praf.

Odată când am ajuns, dormea. Am luat-o puţin în braţe, iar asistenta mi-a spus să alăptez dacă tot am venit. I-am spus că doarme şi aş reveni peste jumătate de oră, poate se trezeşte. Ce a urmat a fost alt şoc. Mi-a smuls-o din braţe, a pus-o în pătuţ, i-a deschis gura şi i-a turnat pe gât lapte praf. Mi s-a părut o nedreptate şi un abuz. Singura ei replică: „Vezi că mănâncă?“ Copilul înghiţea ca instinct de supravieţuire, aia nu era hrănire. Mi-a spus răstit că ea lucrează de 20 de ani şi aşa se face. Nu-mi venea să cred, nn înţelegeam cum e posibil, nu mai înţelegeam nimic. Era copilul meu, era un abuz asupra unui nou-născut care nu poate riposta. I-am spus că nu mai permit să fie hrănită cu lapte praf, că dau şi în scris. Că vreau să alăptez. Nu înţelegeam de ce mă împiedică să fac asta. M-a ameninţat că o lase flămândă şi  am acceptat. Simţeam că, în sfârşit, pot avea grijă de copilul meu, că pot veni oricât de des la alăptat. Dar n-a fost să fie…
Când m-am dus iar şi am încercat să o hrănesc, a vomat de mai multe ori. Mă simţeam vinovată. Credeam că e din cauza mea. Credeam că laptele meu nu e bun şi că îi fac rău. Văzând că mă chinui, unei alte asistente i s-a făcut milă de mine şi a avut curaj să-mi spună că nu e vina mea şi că fusese hrănită la ieşirea din tură de asistenta respectivă cu mult lapte praf şi de asta voma. Am făcut plângere, dar nu am rezolvat nimic…….”

 

Continuarea articolului este aici…

 

Emisiunea Sanatatea FM poate fi ascultată în fiecare miercuri, de la ora 19.15, pe frecvenţele Radio France Internationale România din Bucureşti (93.5 FM), Iaşi (97.9 FM), Craiova (94.0 FM) şi Cluj (91.7 FM). Emisiunea se mai poate asculta, în reluare, sâmbăta, de la ora 16.00 şi online pe www.rfi.ro

 

DISTRIBUIE
Hey! Sunt iniţiatoarea GOKID, proiectul meu de suflet lansat după ce am născut-o pe Sonia. Comoara mea se apropie cu paşi mari de 11 ani care au fost plini de transformări pentru toată familia. În tot acest timp mi-am dorit să ieşim împreună, să ne bucurăm cu toţii de plăcerea de a ne întâlni şi conecta cu alţi copii şi părinţi. Sper ca recomandările noastre de evenimente şi activităţi să te ajute să petreci clipe minunate în familie!
Abonează-te la Newsletterul Gokid! Fii la curent cu cele mai noi evenimente, cursuri şi locaţii pentru copii!

EVENIMENTE SI ACTIVITATI LA CARE MERGEM CU COPILUL

NICIUN COMENTARIU

ADAUGĂ COMENTARIU