La Povestea de Duminică Seara #73 de astăzi îi însoțim pe cei mici în lumea viselor cu „Într-o zi!” de Florina Bumbaru, o poveste terapeutică despre găsirea și aprecierea frumuseții și puterii interioare a fiecărui copil.
Florina este mămica a 3 voinici și scrie Povești Magice pentru copii mici și mari! Ea a început în joacă sa inventeze povești pentru proprii copii și a descoperit ceva ce uitase, ceva ce știa o dată demult:
Poveștile sunt o Comoară pentru suflet, aduc mesaje care vindecă și dau aripi!
Cuvintele mai complicate pentru cei mici care îşi dezvoltă vocabularul sunt subliniate (ex: ustensilele) şi poţi vedea definiţia lor din DEX dacă apeşi pe ele (pe mobil) sau treci cu mouse-ul peste ele (pe desktop).
ζ ♠ ζ
–
ÎNTR-O ZI!
de Florina Bumbaru
–
A fost odată ca niciodată,
O fetiță pe nume Emi care nu știu cum se făcea dar se împiedica tot timpul. Ai fi zis că un spiriduș invizibil îi punea piedică și o bloca la tot pasul. Uneori, spiridușul invizibil îi azvârlea conuri de brad în față și Emi se trezea pe jos, direct cu nasul între conuri.
De câte ori voia să ajungă undeva, fix atunci se pornea o furtună și o ținea pe loc! De câte ori avea ceva de făcut, o carte colorată i se deschidea în față, o atrăgea și o ținea pe loc.
Când voia să deseneze, creioanele rămâneau înțepenite pe foaie și nu voiau să scrie! Când avea poftă de dulceață, capacele toate se strângeau și niciun borcan nu se deschidea în mana lui Emi!
Si parcă toate lucrurile se agățau de ea: frunzele se năpusteau spre ea și se înfășurau în jurul picioarelor, șervetele se lipeau de hainele ei, crenguțe de pe jos ii înțepau pantofii, nu făcea un pas fără sa fie blocată de ceva!
Simțea că nu ajunge nicăieri, că stă pe loc și se învârte în cerc încercând să scape de toate care o blocau.
Într-o bună zi, Emi a ajuns într-o grădină mare și frumoasă și cum se plimba ea printre flori, s-a trezit față în față cu un Magician Spiriduș cu ochi negri sclipitori. Apăruse brusc înaintea ei ca orice Magician … scotea tot felul de lucruri din pălăria lui neagra, învârtea răsucea mâinile, mângâia aerul și făcea să apară tot ce voia, ca orice Magician.
CItește și: Fetița Cât un Bob. Poveste Terapeutică de Florina Bumbaru
– Oh wow! Fetița făcea ochii mari și se uita fascinată cum Magicianul face ca Totul să fie Posibil!
Magicianul Spiriduș s-a apropiat hotărât de fetiță, s-a lăsat în jos și i-a șoptit:
– Eu pot să te duc oriunde vrei tu!
Fața fetiței s-a luminat toată:
– Oh daaa daaa!!!
– O să te duc în cel mai frumos loc din lume unde toate dorințele tale se vor împlini!
Fetița nu mai putea de bucurie! O să ajungă în cel mai frumos loc din lume!!!
– Dar … pentru asta, trebuie să meriți!!! adaugă răspicat Magicianul.
– Oh da da! fac orice!
– Trebuie să uzi gradina fir cu fir! Si dacă uzi perfect toată gradina, într-o zi o să te duc în cel mai frumos loc din lume! Si Magicianul s-a făcut nevăzut!
– Asta e simplu! și-a spus Emi. Si s-a apucat entuziasmată de treabă. A luat stropitoarea și a început să ude în stânga și-n dreapta cu energie și bucurie. Dar grădina era mare și stufoasă. Uneori mai uita câte un fir de iarbă … alteori punea apă în grabă și uda prea puțin. Uneori obosea și bratele ii cădeau fără putere pe lângă corp, alteori îi era prea cald și îi venea sa renunțe. Dar era atât de curioasă să ajungă în cel mai frumos loc din lume încât pană la urmă a reușit să termine de udat toată grădina. S-a așezat pe o bancă și a pus stropitoarea goală lângă ea. Își terminase treaba și aștepta nerăbdătoare și zâmbitoare să vină Magicianul!
În scurt timp, a apărut și Magicianul. Într-o clipă, privirea lui ageră a cuprins și a verificat toată grădina.
– Hmm nu e deajuns! Nu meriți să te duc în cel mai frumos loc din lume!
Fetița Emi a plecat ochii tristă iar florile și-au plecat petalele. Oricât a muncit a fost degeaba, tot nu va ajunge în cel mai frumos loc din lume!
– Dar … răsună vocea Magicianului, dacă te străduiești și mai mult, într-o zi am să te duc în cel mai frumos loc din lume!
Citește și: Piticii Care Se Certau. Poveste Terapeutică de Florina Bumbaru
Emi s-a entuziasmat din nou.
– Oh da da, promit că de data asta o să fac mai bine!
– Trebuie să faci curat în grădină, să strângi toate frunzele și firele uscate, fiecare floare să fie la locul ei și fiecare bucățică de pământ perfect aranjată!
Si Magicianul s-a îndepărtat strigându-i din urmă:
– Ai grijă Emi! Eu sunt Magician și văd tot ce faci! Văd toate greșelile și boacănele tale!
Dar nu uita: dacă faci ce ți-am spus, într-o zi am să te duc în cel mai frumos loc din lume! răsuna vocea din depărtare.
Si Emi a început din nou plină de speranță să facă treabă în gradină. Și-a suflecat mânecile, a luat toate ustensilele și a început bucată cu bucată sa strângă. Mâinile și picioarele nu-i stăteau locului, strângea fiecare frunză uscată, rupea crenguțele uscate și lega tulpinile. Ce-i drept, mai greșea uneori și sforile cu care lega tulpinile se desfăceau. Sau poate mai rămânea vreo frunză două în urma ei. Si poate nu reușea să rupă chiar toate crengile uscate. Mâinile erau pline de pământ și zgârieturi, fruntea-i era transpirată și oboseala o încetinea dar nu s-a oprit pană nu a terminat ultimul colțișor de grădină.
S-a scuturat pe mâini și s-a așezat zâmbind pe banca verde, în ochii ei străluceau florile.
Era sigură că de data asta Magicianul va fi mulțumit.
Când s-a întors, Magicianul a aruncat o privire peste grădină și i-a răspuns scurt:
– Hmm nu e deajuns! Nu meriți să te duc în cel mai frumos loc din lume!
Emi nu a putut să scoată niciun cuvânt, era prea obosită.
Mânuțele ei s-au strâns una într-alta iar florile din grădină s-au lipit una de alta.
Îți recomandăm: Jocuri Deosebite, 100% Românești
– Dar … a continuat Magicianul, dacă te străduiești și mai mult, într-o zi am să te duc în cel mai frumos loc din lume!
– Oh da! Am să muncesc și mai mult!
Magicianul i-a aruncat atunci un sac cu semințe de flori și s-a făcut nevăzut!
– Să nu-ți scape nicio sămânță! se auzea vocea lui gravă.
Fetița a prins sacul cu semințe, l-a desfăcut cu grijă și a început să planteze plină de speranță. Ochii ei fixau semințele cu atenție, mânuțele ei dădeau pământul la o parte și așeza semințele încetișor apoi le acoperea din nou cu pământ. Ochii o usturau, genunchii o dureau, mâinile erau obosite dar trebuia să planteze perfect tot sacul cu semințe. Ofta și se încuraja, de data asta o să facă perfect.
Era sigură că de data asta va primi ceea ce-i promisese Magicianul.
