Când în sfârșit a golit sacul, s-a așezat încrezătoare pe bancă și a așteptat. Si a așteptat… iar florile așteptau odată cu ea.
Când ultimele raze ale soarelui mângâiau florile, a apărut Magicianul. Ochii lui de vultur au observat două semințe căzute.
– Hmm nu e deajuns! Nu meriți să te duc în cel mai frumos loc din lume!
Emi s-a aruncat obosită în iarbă. Tot degeaba! Uitase două semințe și acum nu va ajunge în cel mai frumos loc din lume…
– Acum e prea târziu, i-a strigat Magicianul! Ai devenit prea mare ca să mai intri în cel mai frumos loc din lume! Si s-a făcut nevăzut, în urma lui auzindu-se doar râsul lui.
Emi a început să plângă, să lovească pământul cu picioarele și să smulgă iarba!
Magicianul nu a dus-o nici acum în cel mai frumos loc din lume așa cum i-a promis și dintr-o dată totul în jur i-a devenit urat și întunecat. Grădina toată parcă s-a ofilit în jurul ei. Căci simțea că niciodată ea nu va mai ajunge în cel mai frumos loc de pe pământ.
Dar pentru că era o gradină fermecată, o Zână s-a ivit lângă fetiță și i-a zâmbit blând:
– Tu chiar ai crezut asta?
– Oh da…. a răspuns Emi printre suspine. Am crezut că se va ține de promisiune!
– Nu cumva … Ai crezut că tu nu poți și atunci inventai singură capcane?
– Ce vrei sa spui?
– Atunci când știi unde vrei să ajungi, nimeni și nimic nu te poate împiedica!
– Oh totul a fost degeaba, nu voi ajunge niciodată!
– Nimic nu este degeaba! Tot ceea ce ai lucrat în grădină nu a fost degeaba ci ți-a arătat cel mai important lucru: Că nimeni, nici măcar un Magician nu te poate duce nicăieri în afară de tine! Si ai mai învățat ceva! Magicianul avea dreptate: ai devenit prea mare ca să te mai ducă el. Pentru că acum ești destul de mare ca să te duci oriunde vrei TU!
– Si dacă nu am să reușesc?
– Si dacă ai să reușești? Cine hotăraște care este cel mai frumos loc din lume pentru tine?
– Eu …
– Exact! Deci cine știe cum să ajungă în cel mai frumos loc din lume?
– Eu ….
Emi văzu un puf de păpădie plutind liber și ușor în jurul ei.
– Aș vrea să fiu un puf de păpădie, suspină Emi. Ca să zbor și să ajung acolo unde vreau!
– Dar știi … îi răspunse Zâna, uneori și puful de păpădie rămâne blocat. Si Zâna luă încetișor puful de păpădie care tocmai se agățase într-un fir lung de iarbă și se zbătea să iasă.
Îl puse cu grijă în mâna lui Emi și îi șopti:
– Puful de păpădie este acum în cel mai frumos loc din lume! A ajuns visul cuiva!
Emi duse puful în dreptul obrazului și închise ochii. Fulgii de păpădie o gâdilau și o făceau să râdă!
– Deschide ochii Emi și uită-te în jurul tău! Cine a lucrat toată grădina? Cine a udat, a îngrijit și a plantat? Cine a dat viată și bucurie grădinii?
– Eu …
Zânuța își desfăcu aripile și își luă zborul:
– Magia este doar în Tine! Nimeni nu poate să te ducă nicăieri în afară de tine!
Atunci, fetița și-a îndreptat privirea înspre puful de păpădie și răzând a suflat cu putere și toți fulgii au zburat peste grădina. Fetița râdea și florile râdeau odată cu ea caci și-a dat seama că este deja în cel mai frumos loc din lume!
Ascultă povestea Într-o zi!:
În fiecare duminică după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor.
