Pentru țăranul român, nunta este – în sine – un spectacol, chiar dacă el nu i-a spus niciodată așa. Între cele trei ritualuri fundamentale de trecere, nunta, ca un prag așezat cu înțelepciune mai mult sau mai puțin spre mijlocul vieții, nunta adună din toate nuanțele celorlalte două.Are și bucuria nașterii dar și o anume tristețe a despărțirii pe care o presupune moartea, despărțire de părinți, de tinerețe și pribegie, de tot ceea ce era înainte.
NUNTA este un spectacol ce actualizează alegoric o nuntă tipic românească, tratându-o pe aceasta ca pe un mit. Și în felul acesta nu reia din multitudinea de obiceiuri, tradiții și cutume, legate de nuntă, decât ceea ce este curat și cu sens, ceea ce aduce la suprafață simbolistica excepțională legată de nuntă și care trebuie privită ca un adevărat patrimoniu.
Și pentru că realul și fantasticul se împreunează în mintea țăranului român ori de câte ori trebuie să treacă un anumit prag, NUNTA este un spectacol de exterior care aduce în fața publicului marionete uriațe, animale vorbitoare, inorogi și îngeri, un univers fabulos care încearcă să restaureze relația de respect și încredere pe care țăranul român a avut-o întotdeauna cu ceea ce pentru el a fost sacru.
NUNTA este mai mult decât un spectacol! Este, în sine, un ritual de aducere aminte, un act de cultură și patrimoniu, care justifică puterea extraordinară a teatrului de a crea punți către neuitare.
