A început numărătoarea inversă până la cea mai îndrăgită sărbătoare a anului. Cu gândul la spiridușii moșului ce lucrează din greu la darurile de Crăciun, intrăm în atmosfera magică a sărbătorii cu o serie de poezii clasice de Crăciun, scrise de poeți consacrați ai literaturii române precum Otilia Cazimir, George Coșbuc, Ion Creangă sau Mihai Eminescu.
Versuri frumoase și pline de semnificații care au darul de a aduce celor mai mici cititori vestea nașterii lui Iisus sau a sosirii lui Moș Crăciun.
Citește și: Poezii cu Moş Nicolae – Activităţi pentru Copii de Sărbători
Cuprins articol:
- Poezii de Crăciun de Otilia Cazimir
- Poezii de Crăciun de George Coşbuc
- Nașterea Mântuitorului – Poezie de Ion Creangă
- Colinde, colinde – Poezie de Crăciun de Mihai Eminescu
- Crăciunul copiilor – Poezie de Crăciun de Octavian Goga
- Magii – Poezie de Nichifor Crainic
◊
Uite, vine Moș Crăciun
Poezie de Crăciun de Otilia Cazimir
Prin nămeți, în fapt de seară,
A plecat către oraș
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sanioară.
Noaptea vine, gerul crește…
Cu urechile ciulite
Iepurașul se grăbește.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moșul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
– Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sanioara
Și cu daruri proaspete.
Bucuroși de oaspete?
– Bucuroși, bucuroși,
Strigă glasuri de copii.
Moșule, de unde vii?
– Iaca, vin din moși-strămoși,
Încărcat cu jucării!
Noapte rece și albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaș,
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sanioară.
Patinoare Bucuresti – Lista Completa de Patinoare Deschise în Acest Sezon
Scrisoare
Poezie de Crăciun de Otilia Cazimir
Moș-Crăciun, toți îmi spun
Că eșți darnic și eșți bun.
Eu îți scriu de mai-nainte
Că-s un băiețel cuminte,
Și-ți mai scriu, așa, să știi,
Că eu nu-ți cer jucării,
Cum ți-ar cere alți copii –
Însă nu m-aș supăra
Dacă tot mi-ai da ceva!
Dacă vrei, dă-mi o plăcuță,
Că mi-am spart-o pe cea veche,
Adu pentru pisicuță,
Motocel roș la ureche.
Lui bunicu – o lulea –
C-a pierdut-o, saracuțu’…
Poate-aduci vreun os lui Cuțu?
Poate ai vreo acadea?
Lui Dănuț cel mititel,
Care plânge-n copăiță,
Să-i aduci un covrigel…
Noapte bună!
Niculiță
7 Locaţii Minunate Încărcate de Istorie de Vizitat în Familie lângă București
La drum
Poezie de Crăciun de Otilia Cazimir
Moș Crăciun, la urcuș,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău și-i lunecuș,
Și moșneagul nu mai poate
Lung se uită îndărăt,
Scuturându-și barba rară
De omăt,
Și oftează sub povară:
– Greu, tătucă, greu de tine!
Iaca, stau și mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai către vară,
Că-s bătrân și nu mai pot!
10 Stațiuni Balneoclimaterice pentru Vacanțele Familiilor cu Copii în România
Moș Crăciun
Poezie de Crăciun de Otilia Cazimir
Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Și trage moșul, trage din lulea.
Și zilele se duc, și iarna vine,
Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
Băieți cuminți și fete mici ca tine.
Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i bună spre pământ
Și-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic…
Atunci pe nevăzute cărărui,
Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui,
Și când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet Ia ușa de la tindă.
A fost, moșneagul bun, și-acum un an,
Dar tu erai prea mică și nu știi:
Ți-a pus sub perinuță jucării
Și-un cercelus cu piatră de mărgean.
Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuța l-a pândit de după ușă,
Să nu te vâre din greșală-n sac,
Că pe-o păpușă!
Colindătorii
Poezie de Crăciun de George Coșbuc
Cad fulgii mari încet zburând,
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să ne culce?
Rugată, mama repetă
Cu glasul rar și dulce.
Cum stă pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum suflă milos
Căldură ca să-I facă,
Drăguț un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum,
S-aud acum în tindă.
Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă înălțător și rar
Cântări de biruință,
Apoi se-ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,
De spini, de-ostași, și c-a murit
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pământul.
Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul.
350 Planșe de Colorat din Colecțiile Muzeelor Lumii. #ColorOurCollections
În seara de Crăciun
Poezie de Crăciun de George Coşbuc
Afară ninge liniștit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar și dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el suflă
Căldură că să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
Pomul Crăciunului
Poezie de Crăciun de George Coșbuc
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Și zboară-ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cânta-ncet; și mere și flori din san le cad.
Iar florile s-anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă că îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.
Departe într-un staul e-n față-acum Isus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus.
Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te-nchină, zi: “Doamne-ți mulțumesc”.
11 Podcasturi de Parenting pe care Merită să le Asculți, în Română sau Engleză
Nașterea Mântuitorului
Poezie de Crăciun de Ion Creangă
În Betleem colo-n oraș
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imas
Stăteau de pază, treji, păstorii.
Și-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.
Din slăvi un înger coborî:
“Fiți veseli!”- îngerul Ie-a spus
“Plecați, și-n staul veți găși
Pe Craiul stelelor de sus!”
Păstorii veseli, în oraș
Spre staul cu pași iuți porniră
Și-un prunc atât de drăgălaș
Acolo-n paie ei găsiră.
Nici leagăn moale, nici vreun pat
Doar fan mirositor pe jos,
Pe fan, în iesle stă culcat
Micuțul prunc: Iisus Christos.
El, Fiul domnului și Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!…
Colinde, colinde
Poezie de Crăciun de Mihai Eminescu
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci gheață se ‘ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând rămurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele…
De dragul Mariei
Și al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
Citește și: Cele mai bune ghicitori despre animale
Crăciunul copiilor
Poezie de Crăciun de Octavian Goga
Dragi copii din țara asta,
Va mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.
Uite cum: vă spune badea…
Iarnă-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră că să vadă…
Îngerii se uită-n casă
Văd și spun, iar moșul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
JOCURI. Numaratori Distractive in Versuri. Alegerile in Jocurile Copiilor
Magii
Poezie de Crăciun de Nichifor Crainic
V-ați făurit un vis de-acele
Ce-au fost aievea-n Cannan,
Străvechi tălmacitori de stele
Sub cerul din Iran.
Întinderea scânteietoare
Pălea-n adâncuri că un fum,
Când călăuza de vâlvoare
V-a luminat a drum.
Și-a fost că zile după zile
Pe creștet steaua vă lucea.
În pas molatic de cămile
Călătoreați cu ea.
Păreau picați pe cer curmalii
Umbrind roare de fântâni;
În golul mort urlau șacalii,
Dar voi, trei magi bătrâni,
Sporind din semnul peste fire
Tăria cugetului slab,
Treceați paraginile-asire
Și haosul arab.
Treceati cu ochii-n steaua care,
Cu vrăji în minunatu-I chip,
Țară trei umbre legendare
Pe drumuri de nisip?
O, magi, pe curgerea de veacuri,
Tremuratorul strop de foc
Ni-arată cai fără conacuri
Spre tainicul noroc.
Și de-am crezut într-o minune,
Dureri-potop nenumărat-
Legendă voastră nu le spune,
Dar noi le-am îndurat.
Și, peste măguri de ruine,
Același crez vizionar
Animă marile destine
De-același strop de jar.
Pe frunți cu magică lucoare,
Străbatem neguri și vâltori,
Spre zarea veșnic schimbătoare
Statornici călători.
Treptat se face cânt obidă,
Iar îndoielile-temeiu:
Ne-mbracă steaua cu hlamida
Cerescului poleiu.
Și-n fulgerarea-i diafană,
Prin vremi, o, magi, va străvedem-
Cutezătoare caravana
Sosind la Betleem.
