Portative Muzicale. Poveste de Claudia Groza Lazăr

De către Claudia Groza Lazar - Contributor

La Povestea de Duminică Seara #29 de astăzi citim povestea Portative Muzicale de Claudia Groza Lazăr.

Cuvintele mai complicate pentru cei mici care îşi dezvoltă vocabularul sunt subliniate (ex: zdrenţuite) şi poţi vedea definiţia lor din DEX dacă apeşi pe ele (pe mobil) sau treci cu mouse-ul peste ele (pe desktop).

–

ζ ♠ ζ

–

PORTATIVE MUZICALE

–

Sunete melodioase se auzeau dinspre stradă. Tudor, vrăjit de frumuseţea şi sensibilitatea muzicii se îndrepta în direcţia muzicii. După colţul străzii a zărit un băiat slăbuţ, îmbrăcat în haine zdrenţuite, dar curate, ce cânta la vioară. Alături avea o cutie şi un bilet pe care scria: “Dacă muzica vă atinge sufletul, donaţi un bănuţ”.

– Îmi place cum cânţi! Poftim bănuţii mei de pacheţel! rosti Tudor.

– Muţumesc din suflet! Ai un suflet mare! Sunt Călin şi vreau să devin un muzician renumit.

– Succes! Talent ai, aşa că restul e doar muncă!

– Da, într-adevăr! Dar muzica este un domeniu scump! Însă nu mă las doborât cu una cu două.

– Am să mai trec pe aici! Încerc să te ajut cumva! La revedere! spuse Tudor şi se îndepărtă îngândurat.

– Un bănut pentru gândurile tale! se auzi vocea cristalină a Inei.

– Hei, Ina! Vino să îţi prezint un mare viitor muzician, rosti Tudor, trăgând-o nerăbdător pe prietena lui după el.

Muzica plutea în aer. Şi păsările îşi încetaseră trilurile în faţa bogăţiei de note muzicale. Ina asculta captivată, cu ochii mari şi gura căscată de uimire.

– Nemaipomenit! Extraordinar! Fantastic! exclamă Ina. Ţi-aş da bănuţi, dar nu am decât pentru acuarelele mele.

– Ţi le împrumut eu pe ale mele, şopti Tudor! Dă-i banii! Are nevoie de ei!

Ina a refuzat cu vehemenţă (încăpăţânare).

– Nu-i nimic, Ina! Stai liniştită! rosti Călin.

Tudor şi Ina, mergeau tăcuţi unul lângă altul, măsurându-şi paşii şi gândindu-se la cât sunt de norocoşi.

Acasă, copiii au povestit despre talentul lui Călin şi faptul că are nevoie de sprijin financiar pentru a studia. Părinţii au fost impresionaţi şi au hotărât ca a doua zi să meargă să îl cunoască.

Vezi şi: Călătoriile lui Gulliver (1939). Desene cu Subtitrare în Română

Călin voia să îşi strângă vioara, când un râs puternic l-a făcut să se întoarcă. Un băiat înalt, cu părul ciufulit şi murdar pe faţă, l-a îmbrâncit.

Dă-mi banii! Acum! Chiar acum!
Hai să îi împărţim! Ce părere ai? grăi Călin.
Nu auzi cumva? Am spus să îmi dai banii, nu să îi împărţim.

Fără a aştepta un răspuns, băiatul a luat vioara, a întors-o pe toate părţile, a ridicat genunchiul, a sprijinit-o de el şi a apăsat cu toată forţa până când zgomotul lemnului a răsunat în aer.

Călin privea şi nu putea scoate niciun sunet. Lacrimile au început să curgă, în avalanşă. Ţi se rupea inima dacă îl vedeai! Cu paşii târâţi alene, Călin a plecat spre casă. Nori grei şi furioşi au acoperit cerul înnegrindu-l. Tunete şi fulgere brăzdau atmosfera. Până şi natura plângea soarta băiatului talentat.