La Povestea de Duminică Seara #86 de astăzi citim împreună Povestea Dragonului Singuratic, de Alina Sîrbu.
Alina este o iubitoare de oameni și copii. Știe ce înseamnă durerea, neîmplinirea, așteptarea, iar toate acestea pot scoate ce este mai urat din noi. Dar crede în forța binelui din orice ființă cu o tărie naivă și poate chiar caraghioasă, după cum spune chiar ea. Îi place să interacționeze. Prin natură expunerilor pe care le-a avut de-a lungul vieții, a învățat lucruri noi și frumoase de la sute de oameni.
ζ ♠ ζ
–
POVESTEA DRAGONULUI SINGURATIC
de Alina Sîrbu
–
Șoricelul Curios era atât de pasionat să citească, încât chiar și atunci când mergea prin pădure nu se îndura să nu urmărească întâmplările pasionante din cărțile de aventuri. Astfel, nu își dădu seama că ieșise din pădurea în care el și prietenii lui locuiau și intră în Pădurea Întunecată unde nimeni nu trebuia să ajungă vreodată. Pădurea era înfricoșătoare și, din păcate, Șoricelul Curios își dădu seama prea târziu unde se află și nu mai era nimic de făcut. Se știa că odată ajuns acolo nimeni nu mai găsea drumul de întoarcere.
Era o pădure de piatră arsă și se povestea că în pădure trăia un dragon înfricoșător care scotea flăcări pe nări tot timpul, chiar și când vorbea iar flăcările acelea ardeau și împietreau tot ce atingeau. Așa că, ușor, ușor, pădurea în care locuia dragonul se transformase într-o pădure de piatră arsă: toți copacii, toate florile, toate ciupercuțele și toate firele de iarbă se tranformasera în piatră arsă. Totul era cenușiu și trist.
Citește și: Povestea Poveștii Nescrise, de Alina Sîrbu
Șoricelul Curios ajunsese în acea pădure stranie fără să își dea seama. Când a realizat unde se află, era deja în inima pădurii. Acolo a auzit niște sunete înfricoșătoare, ca niște bocete. Deși era speriat, Șoricelul Curios, ca de obicei, era curios să afle de unde veneau și ce însemnau acele sunete și începu să se apropie de locul de unde se auzeau. Printre copacii de piatră a zărit coada dragonului. Inima îi bătea foarte tare dar curiozitatea i-a învins frica. S-a apropiat și mai mult și a văzut că dragonul plângea. De fapt, nu plângea, bocea de-a dreptul. A înaintat, până când a ajuns lângă dragon. Acolo și-a adunat tot curajul și l-a întrebat:
– De ce plângi?
Dragonul însă continuă să bocească atât de tare, încât ar fi fost imposibil să îl audă pe șoricel. Acesta și-a adunat toate forțele și a strigat mai tare:
– De ce plângi?
De data aceasta dragonul îl auzi pe șoricel:
– Tu, șoricelule, ce cauți aici dar, mai ales, cum de nu îți este frică de mine? Și ce îți păsa ție de ce plâng?
– Îmi păsa pentru că orice ființă care plânge are nevoie de alinare. Spune-mi, te rog, de ce plângi?
Îți recomandăm: 8 Tipare Negative Puternice în Relaţia Mamă-Fiică
– Cum să nu plâng? Nu vezi cât de pustiu este totul în jurul meu? Sunt singur. Din cauza mea au fugit toți locuitorii din pădure. Am ars totul în jurul meu. Eu vroiam doar să vorbesc cu ei, să îi salut dar îmi ieșeau flăcări pe gură când vorbeam. Așa că toți locuitorii pădurii au fugit speriați de mine. La început, și când plângeam îmi ieșeau flăcări pe gură la fiecare suspin. Dar, în timp, de la atâtea lacrimi focul s-a stins de tot, după cum vezi și tu, șoricel curajos. Dar, oricum, nu mai contează, pentru că sunt singur chiar dacă nu mai scot flăcări pe gură. Am ars totul în jurul meu, toți au fugit de mine.
– Nu mai fi trist. Ai răbdare și vei vedea că îți vei face prieteni.
– Dar cum? Totul este pustiu în jurul meu.
– Ai răbdare.
Șoricelul Curios a avut dreptate. Peste câteva zile a început să plouă iar pădurea a început să își revină la viață. Copacii au înfrunzit, iarba a înverzit iar locuitorii pădurii și-au făcut apariția: mai întâi o veveriță, apoi un arici, apoi pădurea s-a umplut de locuitori. Când a văzut toate acestea dragonul a fost foarte fericit. Noii locuitori ai pădurii nu se mai temeau de el, ba chiar s-au împrietenit cu el: l-au rugat să îi ajute să își construiască noi casuțe și drept recunoștință îi aducea tot felil de bunătăți de mâncare. Chiar i-au pregătit și o petrecere drept mulțumire, petrecere la care au fost invitați nu doar noii locuitori ai pădurii dar și toți locuitorii din pădurile din împrejurimi. Dragonul nu își mai încăpea în piele de încantare. Ajunsese să aibă mulți prieteni și să trăiască fericit alături de ei.
Flăcările toate-au dispărut
Prieteni noi au apărut
Petrecerea s-a și pornit
Cu toții s-au veselit.
Sfârșit
Citește și: Clasa 0 devine Clasa I. Reforma pe Hârtie Continuă în Sistemul de Învățământ
ζ ♠ ζ
Ne face plăcere să publicăm o nouă poveste terapeutică a scriitoarei Alina Sîrbu, ale cărei scrieri le poți descoperi pe blogul personal, copilarie.net.
În fiecare duminică după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor. Dacă vrei să fii primul care primește povestea direct în căsuța de email abonează-te acum la newsletter!
