Poveştile Ewei: Cap. 10. Copacul magic. Lumea nevăzută. Pasărea măiastră. Legile iubirii și responsabilității | Poveste terapeutică NLP de Mihaela Coravu [+6 ani]

Legănarea lui nefirească, delicată, era aproape hipnotică. Era un copac uriaș, cu peste 20 de metri înălțime și peste 3 m în diametru. Părea o punte dintre cer și pământ, un loc unde cele patru elemente se uneau: forța aerului se întâlnea cu cea a pământului, cu cea a apei prin seva care curgea prin ramurile copacului, cu forța focului, prin razele captate de la soare. Silvan se apropie de el ca în transă. Enya înainta spre copac ca și cum un magnet ar fi atras-o. Pandantivul ei plutea ușor, la 10 cm de corp, de parcă nu ar mai fi ascultat de legile gravitației. Cristalul se grăbea să ajungă acasă prin portalul magic deschis de copac. Vântul se înteți, frunzele începură a se învârti din ce în ce mai repede în jurul tisei și un fel de nori albi se formară în vârtej.

  • Țineți-vă de mâini! strigă Adam.

Cei patru se prinseră de mâini, strângându-se bine, pentru a face față forței.  Pandantivul cu cristal ieși încet de pe gâtul Enyei și, în ciuda forței mari de atracție a vortexului format, pluti ușor, cu încetinitorul, spre copac. Priveau cu toții spre el când, ceva se întâmplă. De nicăieri, un nor de musculițe roșii invadară tot spațiul și se concentrară în jurul pandantivului.

  • Nu dați drumul la mâini! strigă din nou Adam. Rezistați! Cereți ajutor copacului, fiecare cum crede de cuviință!

Vârtejul se înteți. Cei patru rămăseseră încremeniți pe loc, ținându-se de mâini. Rând pe rând, închiseră ochii și începură să-și adune gândurile, cerând ajutor naturii în toate elementele ei: aer, apă, foc, pământ, lemn… Ajutor tisei și altor copaci, ajutor viețuitoarelor și ființelor văzute sau nevăzute…O creangă a tisei se întinse, agăță lănțișorul pandantivului și îl trase spre ea. Copacul se deschise și cristalul fu absorbit printr-un tunel de energie ce trecea prin mijlocul lui. Totul dură o fracțiune de secundă după care copacul se închise. Cristalul era salvat. Turbate de furie, musculițele roșii se izbiră de copac, vrând să pătrundă în tunel, dar era prea târziu. Cristalul ajunsese acasă. Roiul de muște înconjurară copacul și începură să zboare din ce în ce mai repede deasupra lui, atacându-i frunzele, scoarța, ramurile. Cei patru priveau neputincioși la asaltul insectelor, încă ținându-se de mână. Roiul se concentrase spre vârful copacului, care era acum în întregime roșu ca focul. Silvan dădu un strigăt. Ewa privi spre vârful copacului și încremeni. Vârful copacului nu mai era roșu din cauza muștelor, era roșu fiindcă luase foc! Dintr-o smucitură, Silvan se rupse din strânsoarea celorlalți, fugi spre copac și îl luă în brațe, impresionat de durerea acestuia.

Fetele fugiră spre Silvan care stătea cu brațele deschise, îmbrățișând copacul. Adam, Enya și Ewa se lipiră de copac ținându-se de mâini. Ewa simțea tremurul mâinii lui Silvan ca pe o frunză în bătaia vântului. Enya îl ținea pe Silvan de cealaltă mână, Adam pe Enya și Ewa, formând un cerc în jurul copacului.

  • Apa! strigă Silvan. Avem nevoie de apa! Doamne, dacă aș putea, m-aș face apă!

Și imploră cu privirea cerul senin. Cerul îi răspunse cu o privire senină. Disperat, Silvan își lipi neputincios obrajii de copac. Lacrimile începură să-i curgă pe scoarța tisei. Ewa era terminată. Nu-l mai văzuse niciodată pe Silvan atât de afectat.

  • Heeeei vooi!, strigă ea în aer. Unde sunteți când e nevoie de voi? Avem nevoie de apă ACUM! Ce trebuie să facă omul ca să…

Se opri brusc. Un stop de apă îi picase pe nas. Privi spre cer. Un nor apărut de niciunde, era fix deasupra lor. Ploaia începu brusc, ca un duș. Roiul de muște se împrăștie la fel de repede cum apăruse, apa începu să curgă șiroaie și flăcările din vârful copacului se stinseră, încet-încet. Copacul era salvat.

Citește și: Recomandări de Evenimente în Weekend

Epuizați, copiii se lăsară jos lângă copac. Silvan se liniștise și privea spre cer, recunoscător. Ploaia se opri la fel de repede cum pornise. Razele soarelui străpunseră perdeaua norilor, scăldând totul într-o lumină diafană și un curcubeu începu să se contureze, din ce în ce mai precis.

  • Am reușit! oftă Adam.

Închise ochii și șopti: ”mulțumesc”!

  • Mulțumesc! zise și Enya, închizând ochii.

Silvan închise și el ochii și murmură aproape neauzit un ”mulțumesc”. Rușinată de ieșirea ei, Ewa închise și ea ochii și spuse în gând, fără să știe prea bine cui se adresează: ”Iartă-mă că m-am îndoit, iartă-mă că am strigat la tine. Mulțumesc pentru ajutor”!

Povestile Ewei: Cap. 10. Copacul magic. Lumea nevazuta Poveste terapeutica lac curcubeuDeschise ochii și privi la cer. Lângă curcubeul conturat mai apăruse unul, în culori strălucitoare. Inima i se umplu de bucurie ca și cum toate culorile curcubeului s-ar fi revărsat în ea și ar fi umplut-o de lumină. O pasăre albastră, cu o coadă lungă zbură pe lângă ei și se așeză pe o creangă a tisei. Bătu din aripi lent spre crengile arse de foc, spre vârful copacului și, ca prin minune, crengile cenușii ale tisei începură să se înverzească, coaja să crească și mici frunze ieșiră la iveală.

Ewa privea cu gura căscată cum copacul renăștea, martoră pentru prima oară la spectacolul unor forțe magice, de poveste. Înțelese că era abia la începutul cunoașterii și că mai avea multe de învățat. Privi cu respect spre pasărea albastră și aduse palmele în dreptul pieptului în semn de recunoștință.

  • Mulțumim și noi, dragi prieteni, spuse pasărea albastră. Mulțumită vouă cristalul e în siguranță acum și va continua să păzească hotarul din nord. Povestea asta va fi și o învățătură de minte, atât pentru noi cât și pentru voi: trebuie să avem mereu atenția trează, pentru că răul poate profita și să acționeze în orice moment. Nu înseamnă că dacă suntem de partea binelui este suficient, trebuie și să veghem și să acționăm.

  • Vom mai avea parte de… acțiune? zise Ewa timid. Se uită apoi la ceilalți și realiză că toți înțelegeau graiul păsării.

  • Mereu, spuse pasărea. Toată viața e acțiune iar toate ființele sunt prinse în acest joc de forțe. Depinde de fiecare ce forțe ajută să devină mai puternice: bune sau rele. Nu uitați că o parte din forțele întunecate au pătruns în lumea voastră cât timp cristalul a lipsit, în ciuda tuturor eforturilor noastre de a le opri. Vom avea nevoie ca forțele binelui să fie cât mai multe și cât mai puternice pentru a le face față celor rele. Pentru că sunt neobosite și viclene. Dar voi, așa cum vă văd, sunteți o echipă de luptători, dragii mei, sunteți printre Cavalerii noștri de Aur.

Cei patru se priviră zâmbind, ușor stingheriți.

  • Cavaleri de Aur! Oau!”  zise Ewa și îi dădu un ghiont lui Silvan, încântată.

Adam și Enya zâmbiră cu înțelegere, amuzați de reacția Ewei.

  • Nu va fi ușor însă, continuă pasărea albastră. Și cel mai greu va fi să vă controlați gândurile, să trăiți respectând legile iubirii și ale responsabilității.

Vezi și: Running Lights. Animaţie pentru Copii Curioşi să Afle Ce este Moartea

  • Adică cum, mai clar? Care sunt legile astea? întrebă Ewa.

  • Iubește-te pe tine și respectă-te. Iubește-i pe ceilalți și respectă-i. Fii conștient că orice acțiune de a ta are consecințe și urmărește ca acele consecințe să fie bune, nu rele. Atât pentru tine, cât și pentru ceilalți. Fii generos, nu egoist. Dacă ceva ție îți face plăcere, dar provoacă neplăceri altuia, nu ești în echilibru cu Sursa. Fii în armonie cu binele prin gândurile, vorbele și acțiunile tale, spuse pasărea albastră bătând ușor din aripi.

  • Stai, nu pleca! strigă Ewa. Tu știi atât de multe lucruri, iar eu am atâtea să te întreb!

  • Nu plecam încă, zise pasărea, ușor amuzată. Dar într-adevăr, prea mult nu pot să mai rămân aici, am treburi de rezolvat…

  • Ce sfaturi poți să ne mai dai, înainte să pleci? întrebă Adam. Cred că avem nevoie cu toții, nu-i așa? zise el privind spre ceilalți.

Enya, Silvan și Ewa încuviințară din cap.

  • Dragii mei cavaleri, sfaturi dau într-adevăr, doar celor care le cer. Vă voi cânta câteva, voi încercați să le țineți minte.

Povestile Ewei: Cap. 10. Copacul magic. Lumea nevazuta Poveste terapeutica pasarea albastraȘi bătând ușor din aripi, punctându-și fiecare idee, pasărea albastră începu un fel de tril în cuvinte, melodios:

🎵 Ascultă-ți inima, și vei vedea că vorbește foarte simplu și cu mult bun simț.  

🎵 Ai grijă de gândurile tale pentru că ele formează realitatea în care vei trăi.

🎵 Manierele şi comportamentul tău sunt esențiale în relația ta cu cei din jur. „Îţi respecţi aproapele, te respecţi pe tine!”

🎵 Dacă vrei ca lumea să se simtă bine, în preajma ta, priveşte şi vorbeşte frumos. Exprimă-ţi aprecierea sau admiraţia de fiecare dată când simți că este cazul.

🎵 În relaţia cu oamenii, adaptează-te fiecărui caracter în parte, fii flexibil.

🎵 Caută să vezi în oameni doar partea bună, altfel vei avea tendinţa să-i critici.

🎵 Fii corect! Nu accepta înșelătoria, minciuna. Caută mereu adevărul și dreptatea.

🎵 Acceptă părerile din jur fără a le combate. Fiecare are părerea lui asupra unui subiect, nu trebuie să convingi pe nimeni că tu deții adevărul.

🎵 Nu încerca să schimbi mentalităţi înverşunate. Îți risipești energia.

🎵 Fii bun şi învaţă să asculţi. Încurajează oamenii să vorbească despre ei înşişi. „Dacă ştii a asculta, cândva poţi face un bine cuiva.”

🎵 Dă o mână de ajutor acolo unde consideri că este necesar. Dacă ai posibilitatea să ajuţi, ajută!

Trilul melodios al pasării albastre se opri. Pasărea își desfăcu larg aripile, strigă: ”Cu bine!”și zbură spre curcubee.  În urma ei, un roi de fluturi albaștri apăruți nu se știe de unde, o urmară ca o trenă lungă, dispărând în curcubeul dublu.

Povestile Ewei: Cap. 10. Copacul magic. Lumea nevazuta Poveste terapeutica fluturi albastriEwa rămase cu gura căscată.

  • Ați văzut? îi întrebă ea pe ceilalți. De unde au apărut fluturii ăștia?! Ce pasăre e asta?!

  • Nu erau fluturi Ewa, spuse Adam.

  • Cum nu erau fluturi? Dar ce erau? făcu Ewa, neîncrezătoare.

  • Ceva, ceea ce poveștile ar numi… începu Adam.

  • Zâne, spuse Enya.

  • Era Pasărea Măiastră, șopti Silvan.

Vezi și: Poveşti din Foclorul Maghiar. Desene animate online

Ochii verzi ai Ewei se făcură și mai mari, plini de uimire. ”Zâne!” își spuse ea. ”Pasărea Măiastră! Pe cuvânt dacă nu devine din ce în ce mai palpitant!” Ce-o să mai descopere că există?! Simți privirea tuturor ațintită asupra ei și exclamă:

  • Ei da, mi se pare grozav!

Și izbucniră toți în râs. După toată aventura, o porție bună de râs era cea mai bună descărcare de tensiune.

Lucru ciudat, hainele lor erau uscate acum, de parcă nici n-ar fi plouat. Își luară rămas bun cu toții de la copacul magic și coborâră rapid și fără probleme la locul unde îi așteptau șoferul și ghidul. Nu doreau decât să se întoarcă cât mai curând acasă, și așa și făcură. Experiența prin care trecuseră, îi cam epuizaseră, și abia așteptau să tragă un pui de somn. La urma urmei, trebuiau să fie cât mai fresh la petrecerea de Revelion!

*

Povestile Ewei: Cap. 10. Copacul magic. Lumea nevazuta Poveste terapeutica artificiiMai erau câteva minute până la trecerea dintre ani. Pe puntea vasului La Paz

Ewa și Silvan priveau cum valurile oceanului se spărgeau de navă. Lumina lunii se reflecta în stropii argintii, ca mii de cioburi de oglindă. Toți petrecăreții se strânseseră pe punte, în așteptarea numărătorii inverse și a focurilor de artificii. Domnul și doamna SatNam împreună cu domnul și doamna Leonhard discutau entuziasmați despre proiecte pentru anul care urma să vină. Adam și Enya stăteau într-un colț al punții, în așteptarea focurilor de artificii.

Ca de obicei, în această perioadă a anului Insula Palo Santo se umplea din nou de turiști, mulți venind aici atrași de spectacolul feeric al artificiilor de Revelion. Pentru Ewa, în fiecare an sărbătoarea artificiilor era un prilej de bucurie, așteptat cu nerăbdare și curiozitate. Anul acesta, Ewa stătea gânditoare pe puntea vasului, rezemată de un stâlp. Fusese un an plin de noutăți! Întreaga ei lume se schimbase, o nouă aventură o aștepta! Nu putea spune că nu avea emoții, dar în același timp, era și recunoscătoare. Privi ca drag la Silvan, la Adam și Enya, la părinții lor, și se simți binecuvântată.

Povestile Ewei: Cap. 10. Copacul magic. Lumea nevazuta Poveste terapeutica pisicaAlma rămăsese acasă, bineînțeles, dar când ieșise pe ușă, Ewa întoarse capul spre ea și îi întâlni privirea calmă, care îi spunea parcă: ”Stai liniștită, sunt aici să protejez”. ”O să-i mângâi portocalia aia de blăniță tigrată cum ajungem acasă!” își zise Ewa emoționată. ” Pentru că oricât de echilibrată și înțeleaptă era, Alma iubea să fie alintată, și ca o pisică adevărată ce era, era topită după mângâieli.

Minutele se scurgeau, curând urma să înceapă spectacolul artificiilor. Se întoarse, căutându-l cu privirea pe Silvan, care dispăruse de lângă ea. În spatele ei, Silvan privea atent la un monitor care transmitea live știrile din diverse zone ale insulei. Ewa îi urma privirea și se apropie, atrasă ca un magnet de o știre pe burtieră: ”San Feliz – totemul din piața centrală a fost vandalizat. Surse locale afirmă că un ciudat tub gol a apărut în interiorul totemului. Autoritățile nu au încă suspecți, înregistrările video nu au furnizat până acum niciun indiciu.” Ewa și Silvan se priviră în tăcere. Pe nesimțite, Adam și Enya se apropiară și ei de monitor. În tăcere, cei patru își strânseră mâinile. ”Cavalerii de aur”, își spuse în gând emoționată, Ewa.

Afară, exploziile artificiilor începură asurzitor, cerul fiind inundat de lumini colorate: roșii, verzi, albastre, argintii… ”La mulți ani! ”, ”La mulți ani!” se auzea din toate părțile, printre clinchetele paharelor de șampanie. Părinții lor le făcură veseli cu mâna, chemându-i lângă ei.

Fără grabă, cei patru se apropiară de ei, privind în tăcere cerul luminat feeric.

  • Mda, avem de lucru, anul ăsta, zise Ewa după un timp, cu ochii spre cer.

  • Poate am câștigat o bătălie, dar mai avem încă un război de câștigat, spuse Adam, luând-o după umeri.

„Da”, își zise Ewa în sinea ei, ”după ziua de azi, nimic nu va mai fi la fel”.

Povestile Ewei: Cap. 10. Copacul magic. Lumea nevazuta Poveste terapeutica artificii pod[print/pdf]