La Povestea de Duminică Seara #42 de astăzi citim cea de-a şaptea parte a seriei Poveştile Ewei de Mihaela Coravu, fondatoarea ”Terapiei cu povești”, un proiect care promovează terapia subtilă de explorare a subconștientului și vindecare a posibilelor fobii și convingeri negative, prin povești.
Terapia lucrează atât în mod pasiv, prin lectura poveștilor pe diverse teme generale, cât și activ, prin crearea de povești personalizate. Într-o abordare nouă în România, terapia cu povești vine cu o concepție unică prin crearea unor povești originale. Poveștile conțin tehnici de Programare Neuro Lingvistică utile pentru depășirea unor blocaje mentale, contribuind la dezvoltarea armonioasă și echilibrată între mental și emoțional, propunând modele și soluții la provocările vieții contemporane.
–
ζ ♠ ζ
–
Poveștile Ewei
–
Vino în lumea poveştilor fermecate, o lume în care vei face cunoştintă cu Ewa, o fetiţă de opt ani care poate comunica cu animalele.
Trăind într-un loc de o frumusețe magică, Ewa și prietenul ei Silvan, vor trece prin multe întâmplări ciudate și vor avea de învățat lucruri importante. Aventura îi însoțește mereu pe cei doi, care vor afla lucruri noi, își vor face prieteni neobișnuiți și vor avea parte de provocări care le vor testa limitele. Suspansul crește treptat până la ultimul capitol, dar aventurile nu se vor opri aici. O noua serie de povești, Poveștile lui Adam (fratele Ewei) vor apărea anul viitor, având ca eroi personaje îndrăgite din Poveștile Ewei. Nimic nu este ce pare, așa că fiți pe fază…
Reaminteşte-şi partea a şasea: Poveştile Ewei: Cap. 5. Cerbul cel bun. Atitudinea. A te concentra pe partea bună a lucrurilor
Citeşte seria de la început: Poveştile Ewei: Prolog. Începuturi
–
Cap.6. Înțeleptul Merlin. Echilibrarea emotiilor
Despre empatie sau cum să te pui în ”pielea”celuilalt
–
În dimineața aceea, Ewa se trezise din cauza frigului din cameră. Adormise cu geamul deschis, și peste noapte, răcoarea se strecurase și rămase în cameră. Visa că merge prin zăpadă, înainta cu greu trăgând niște bocanci grei, când un urs alb apăru și îi spuse: ”Stai liniștită, nu au mai rămas decât 3 luni de noapte polară”. În secunda următoare se trezi. ”Brr, își zise Ewa. Nu înțeleg cum iubesc unii zăpada. Nu aș putea nici în ruptul capului să locuiesc într-un loc friguros! ”
Privi pe geam spre cer și văzu că erau doar câțiva norișori, soarele începea deja să încălzească copacii, păsărele ciripeau cu voiciune, având ca în fiecare dimineață, multe de discutat. ” O vreme superbă! își spuse Ewa. Să fie o zi cu bucurie! ” De ceva timp, își făcuse obiceiul dimineața de a ”saluta” cu gânduri bune ziua care începea și de a trece în revistă la culcare toate lucrurile bune din ziua respectivă. Și era foarte bine! Parcă totul avea o altă semnificație acum, și ea putea să se bucure ca prin magie, de fiecare zi. Azi plănuise cu Silvan să facă o excursie până la Cascada Wombat și să caute Peștera Ascunsă. Legendele locului spuneau că acolo locuise cu mulți ani în urmă un înțelept bătrân, sihastru. Oamenii îl căutau când aveau nevoie de ajutor și înțeleptul îi ajuta. Dar după o vreme, tot mai mulți oameni ajunseseră să-l caute din ce în ce mai des, pentru tot felul de motive din ce în ce mai banale. Supărat, înțeleptul a pus o vrajă în jurul peșterei, astfel încât oamenii să nu o mai vadă și să nu o mai găsească.
Ewa și Silvan își propuseseră să exploreze zona, mai mult din curiozitate. Stabiliseră că vor merge acolo doar pentru distracție, fără să aibă așteptări, dar în sinea lor, fiecare spera să descopere peștera.
Citeşte şi: Mami, Nu Pot! Soluţii pentru a Ajuta Copilul să Treacă de la Neputinţă la Încredere
Nerăbdătoare, Ewa se spălă, se îmbrăcă și coborî pentru mic dejun. Mama făcuse omletă și un bol mare de salată. Adam terminase deja de mâncat și se pregătea să iasă afară.
- Neața, Kiddie! Te pregătești de excursie? o întrebă el pe Ewa.
- Neața, Adam. Și tu? zise Ewa dând cu ochii de rucsacul din living.
- Mda, făcu Adam, parcă sâcâit de întrebare. Voi unde mergeți?
- Cascada Wombat. Voi?
- Dark Forest, zise Adam printre dinți.
Mama se opri din treabă și se întoarse spre Adam. Dark Forest era o zonă din parcul natural care era evitată de turiști deoarece era mult prea ciudată. Nu aveai ce să vezi acolo decât o pădure deasă prin care nu puteai să treci, unde soarele abia pătrundea. De aici și numele de Dark Forest.
- Sper că vă răzgândiți, Adam. zise mama. Nu e chiar așa de” cool”acolo, o să vezi. Aveți grijă de voi și să aveți GPS-urile activate. E valabil și pentru tine, Ewa.
- Da, mamă, răspunse Adam. Ai grijă de tine, Kiddie, zise Adam privind-o în ochi pe Ewa. Și salut-o pe Alma din partea mea, când o vezi.
Ewa se uită curioasă în ochii lui albaștri. Era puțină glumă, dar era și îngrijorare în ochii lui. Ceva îi spunea Ewei că Adam nu mergea să se distreze. Dădu din cap, afirmativ și îi zise, serioasă:
- OK. O zi bună, Adam!
*
Silvan o aștepta în Grădina Secretă lângă un rucsac burdușit. Porniră spre parcul național cu rucsacurile în spate. Silvan îl puse pe al lui cu un ușor icnet.
- Doamne! Ce ai luat aici, Silvan? se miră Ewa.
- Apă, sandvișuri, mere, banane, lanternă, o cameră termală cu infraroșu…făcu Silvan numărând pe degete.
- Ce?! De unde ai tu camera asta?
- De acasă. Am împrumutat-o de la tata. M-am gândit că poate ne ajută cu ceva, zâmbi ștrengărește Silvan.
- Pun pariu că ai ” împrumutat-o” fără să-l anunți, dădu Ewa ochii peste cap. Asta e… Dacă te prinde ai încurcat-o!
- N-o să mă prindă, o aduc intactă. Și nu mai cobi atâta. Prea faci scenarii negative.
Citeşte şi: 6 Lucruri Importante pentru O Relaţie Bună între Mamă şi Fiică
- Oare? făcu Ewa. Sunt genul care face scenarii negative? Serios te întreb, Silvan. Uite, înainte să plec de acasă mi-am cam făcut griji pentru Adam, deși nu aș ști să fie vreun motiv. Dar mi-am imaginat că ascunde ceva și că poate fi în pericol.
- Uneori ne imaginăm, uneori presupunem, uneori ne auzim propriile frici…spuse gânditor Silvan.
- Și dacă auzim propriile frici, cum să facem să nu le mai auzim?
Silvan se sprijini de un copac cu coaja albă. Începuseră să urce, iar rucsacul părea să atârne și mai greu. Silvan apucă o creangă a copacului rămase un moment așa, în tăcere. Ewa îl privi și avu impresia că cei doi – băiatul și copacul – erau ca doi oameni care se țineau de mână.
- Le auzim, dar învătăm să nu ne mai afecteze, spuse în cele din urmă Silvan. Le dăm alt sens.După cum știi, gândurile creează emoții. Emoțiile pot fi bune sau rele. Ar trebui să vedem cu ce gânduri ne hrănim emoțiile. Să avem grijă la gânduri. Gândurile creează realitatea fiecaruia.
- Cum am putea să ne controlam gândurile? Mi se pare imposibil.
- Am putea să le modelăm pe cele care ne aduc supărări.
- Cum??!
- Prin cuvinte. Cuvintele pe care le folosim modelează mintea. Dacă am schimba cuvintele pe care le folosim cu altele, mintea noastră ar da alt sens evenimentelor, acțiunilor. Gândurile s-ar schimba, și odată cu ele și emoțiile.
- Tu de unde scoți toate astea, Silvan? Are legătura cu copacul de care te sprijini? întrebă curioasă Ewa.
- Sigur că are Ewa, zise Silvan desprinzându-și ușor degetele de pe creanga copacului. Doar nu le știu eu pe toate, zâmbi el cu înțelegere.
- Mă speriaseși, râse Ewa.
Vezi şi: 9 Scurtmetraje de Animaţie despre Empatie şi Fapte Bune
Desi râdea, Ewa recunoscu în sinea ei că Silvan spusese ceva la care chiar merita să mediteze. Înțelepciunea copacului alb era aproape magică, și chiar trebuia să se gândească mai bine pe legătura ăsta: cuvinte – gânduri – emoții.
- De când mă știu am observat emoțiile oamenilor, zise Ewa. Nici nu vorbeam prea bine, dar știam mereu în ce dispoziție erau cei din jurul meu, chiar dacă nu spuneau. Știam când mama sau tata își făceau griji de ceva, că Adam se temea să stea singur, că mie îmi era frică de întuneric …Și așa mă bucuram când întâlneam oameni veseli și fără grij! Îmi plăcea teribil să râd, iar tata era cel mai bun la asta. Încă mai este… adăugă Ewa zâmbind.
- I-am admirat și eu pe oamenii veseli și deschiși, zise Silvan. Când eram mic credeam că așa ești așa cum te naști: vesel sau nemulțumit.
- Și acum ce crezi? zise Ewa.
- Acum cred că ne comportăm cum ne dictează mintea noastră. Dacă facem scenarii negative, vom fi nemulțumiți, deprimați, triști… Dacă facem scenarii pozitive, vom fi mai veseli, mai puternici…
- Dacă am putea fi tot timpul veseli…zise Ewa. Dar nu putem, în viață se întamplă tot felul de evenimente și unele sunt triste.
- Da, dar dacă nu putem fi tot timpul veseli, măcar să nu privim lucrurile în tragic, adăugă Silvan.
- Știi Silvan, uneori cred că copacii tăi sunt mai deștepți decât animalele mele, spuse Ewa serioasă, dar ochii îi sclipeau jucăuș.
- He-he, râse Silvan. Poate că sunt. Nu există copaci răi sau copaci buni.
- Nu aș putea spune asta despre animale însă. Sau despre oameni, spuse Ewa .
Se apropiaseră de Cascada Wombat. Sunetul căderii de apă se auzea din ce în ce mai puternic. Urcară pe poteca bătătorită de turiști, ajungând în capătul ei. Aici, priveliștea se deschise, oferind spectacolul unei cascade scăldate în soare, cu stropi de apă ce pluteau strălucitori în aer, și un mic curcubeu ce se forma în spatele căderii de apă. Erau pe un tărâm magic.
- Uau, zise Ewa, așezându-se pe iarbă.
- Uau, zise și Silvan, făcând la fel..
- Am să-mi bag imaginea asta în memorie, zise Ewa. Când voi fi mai supărată, o să-mi amintesc cum arăta locul ăsta acum. Sigur va avea efect!
- Grozav…și eu o să-mi amintesc, zise Silvan.
- Dacă Peștera Ascunsă chiar există în apropiere, și dacă aș fi o bătrână înțeleaptă, zise Ewa căzând pe gânduri, și eu aș vrea să fiu lăsată în pace.
Citeşte şi: Copilul “Rău” sau “Neadaptat”. Ce Ascund Problemele de Comportament la Copii şi Cum Îi Putem Ajuta
- Ei, dar asta e doar o legendă, Ewa, spuse Silvan. Oricum, nu degeaba am luat camera termică cu mine, am de gând să o folosesc. Acolo unde există ceva viu, camera ne va semnala. Încercăm?
- Sigur că încercăm! zise Ewa și se ridică hotărâtă.
Cei doi își continuară drumul până ajunseră la baza cascadei. Zgomotul era puternic și apa stropea în toate părțile. Merseră spre stânca scăldată de apă, apropiindu-se cât mai mult. În spatele perdelei de apă, Ewei i se păru că vede o grotă. Ca să ajungă acolo trebuia să pășească pe niște bolovani până aproape de stâncă, apoi să intre sub dușul de apă al cascadei. Ce urma să descopere… nu se știe. Off, unde erau animalele când aveai nevoie de ele?
