Acum sunt foarte dezorientat, pentru că Stăpânul nu mi-a dat nici o instrucțiune înainte de a se întâmpla asta și eu nu știu ce să fac.
Vezi, eu am apărut pe lume, cred, pentru că Stăpânul se simțea foarte singur, sau poate că dorea să realizeze lucruri mărețe și le putea realiza doar cu ajutorul meu. Nu sunt sigur cum am apărut, dar așa cred. Deci menirea mea era să fiu de ajutor Stăpânului meu, dar acum că El nu mai e, eu nu știu ce să fac. Nu mi-a dat absolut nici o instrucțiune.
Îți recomandăm: Ce le spunem copiilor despre tragedii, atacuri teroriste, catastrofe naturale
– Da, grea problemă într-adevăr, spuse șoricelul. Nu există algoritmi pentru asta.
Nici eu nu prea ştiu ce să-ți spun…. nu mă pot pune în locul Stăpânului tău.
Soricuţul și roboţelul priviră amândoi o vreme spre bolta cerului unde începuseră să reapară stelele…
Apoi, ca luminat de o idee, şoricelul spuse repede:
– Dar dacă Stăpânul tău ar fi aici, ce crezi TU că ți-ar spune?
– Hmmm… stai să procesez… mi-ar fi mai ușor dacă aș proiecta o hologramă cu el în fața mea.
– Ok, fă asta dacă poți, zise șoricelul.
O fantă luminoasă apăru în fruntea robotului și deodată o lumină albastrui-verzuie se răspândi pe trotoarul ud. Întâi difuză, apoi se contură clar o imagine tridimensională…. Un bătrânel blajin, îmbrăcat în pijamale și cu papuci de casă stătea pe marginea unui pat învelit intr-o cuvertura veche de lână.
Citește și: 25 de Activități cu Copilul în Aer Liber. Cum Ne Jucăm cu Copilul în Parc sau la Picnic
– Aha, deci așa arăta Stăpânul tău.
– Da, da, El e…. Imaginea asta e din ultima noastră seară împreună. Vezi tu, m-a mângâiat pe cap după ce i-am dus cina și mi-a spus să mă duc la culcare, apăsând butonul SLEEP, atâta tot. Și apoi nu a mai făcut nimic…. A amorțit, ca și cum a intrat în modul SLEEP pentru totdeauna.
– Imi pare rău, Ikemura.
– Și mie, cred.
– Dar daca ar fi aici cu noi, așa cum îl vezi acolo, ce crezi că ți-ar spune?
– Hmm…. Cred că mi-ar spune să fac mai departe ceea ce am fost proiectat să fac, să fiu de ajutor oamenilor. Asta mă face să mă simt “fericit”, dacă un robot poate fi fericit. Da, sa fiu fericit, cred că asta mi-ar spune. Să călătoresc, să cunosc oameni, să învăț în continuare să fac lucruri noi si sa fiu fericit în acest fel.
– Ce frumos din partea lui! Și eu mi-aș dori să-mi spună cineva așa, șopti șoricuțul.
– Da, asa am sa fac… ce bine, acum știu ce să fac. Multumesc mult, șoricelule, spuse Ikemura.
Led-urile începură parcă să-i strălucească mai puternic în întunericul nopții.
-
Beep…beep, cred că e cazul să o pornesc la drum în căutarea unei noi misiuni. Te-am reținut destul. Dar să ştii, esti un bun prieten, nu te voi uita niciodată. Rămas bun !
Șoricuțul nu spunea nimic, nu se auzea nici măcar un chiţ-chiţ. Se uita cu ochișorii lui strălucitori la Ikemura, parcă așteptând ceva.
Vezi și: 20+ Activităţi Simple cu Frunze. Idei de Crafturi pentru o Toamnă Creativă
Robotul se aplecase spre șoricel asteptând ca acesta să bată lăbuța cu el, dar șoricuțul nu mișca deloc, fixându-l în schimb cu ochii lui ca niște mărgele de sticlă neagră.
– Ce-ar fi să mă iei şi pe mine în călătoria ta? rosti în cele din urmă șoricelul. Cu tine nu mi-ar mai fi frică de pisici şi poate împreună vom reuşi să facem mai multe lucruri grozave.
– Vrei să mergi cu mine ?! Ce bine! Să mergem atunci… urcă pe umărul meu, îl invită Ikemura.
Șoricuțul urcă repede pe piciorul de metal al robotului, se cățără în grabă peste pieptul lui și se opri pe umărul drept.
– Cred că aceasta poate fi începutul unei prietenii frumoase, sopti Ikemura și o porni cu pași siguri înspre capătul străzii.
Zorile se iveau, o boare de lumină tivea deja ușor în depărtare marginile Pământului.
Curând neoanele reclamelor începură să se stingă și soarele contura pe fundalul cerului silueta celor doi prieteni.
Începea o nouă zi.
Citește și: Poveştile Ewei: Cap. 1. Țestoasa Anton. Calm, totul trece. Poveste terapeutică NLP de Mihaela Coravu +6 Ani
Suntem bucuroşi să îţi prezentăm la Povestea de Duminică Seara o primă poveste oferită de Simona Şuşnea (Spiridon).
