– Să fiu și eu bujor și, dintr-o răsuflare, să pot da aromă ceaiului. Da, asta ar fi minunat!
Fără să creadă totuși că așa ceva ar fi posibil, începu să respire adânc mirosul florilor de bujori, plin de gânduri de recunoștință. Le privea cu nesaț și le asculta cu simțurile încordate, rugându-i să-i dea și lui o parte din aroma lor. Simțea cum și bujorii îl priveau…
Drumul până acolo a fost obositor, efortul lui de asemenea, așa că mintea-i hoinări departe pentru câteva momente și apoi el adormi în poiană.
Florile, care i-au simțit pașii de departe, au răsuflat și ele fericite, înțelegând acum că nu vor fi culese. Voiau să trăiască, măcar încă 2-3 zile, să mai admire priveliștea din locul unde se aflau, să vadă și să simtă soarele pe petalele lor. De când erau semințe se pregătiseră pentru asta, și-acum le-ar fi părut rău să fie culese. Dacă asta s-ar fi întâmplat, e adevărat că nu s-ar fi supărat prea tare. Știau ce delicat de minunate sunt și înțelegeau că oamenii nu puteau să le reziste.
– Poate dacă nu eram așa parfumate.. oftară ele, dar imediat și-au uitat relele gânduri și-au prins a cânta împreună cu șoaptele vântului.
Aceste flori aveau micile lor zâne protectoare. Cum altfel să fi reușit să crească așa de departe, acolo unde alte flori nu reușesc? Zânele le-au încălzit, le-au ocrotit de vântul rece sau de ploile aprige. Mândre de creațiile lor, aproape că dansau de bucurie văzând că băiatul nu le mai culege.
– Și totuși, ce gând ciudat! rosti una dintre ele, să vrea să ia o parte din calitățile florilor doar … privindu-le și mirosind-le… Cât de drăguț a fost însă cu ele și cu noi. Poate-l putem ajuta…
Îți recomandăm: 5 Super Animații Scurte despre Bullying
– Asta e o surpriza, vorbi o zână de la un bujor mai roșiatic. Și știți ce? Eu îl voi ajuta și voi sădi îl el aroma florilor. Ne stă în putere! Haideți și voi, se adresa suratelor ei, poate reușim să facem aroma suficient de puternică încât să-i ajungă să facă ceaiuri și sirop cât va pofti el!
Zânele, în fericirea lor, au fost pe dată de acord. S-au adunat în jurul băiatului adormit în poieniță și au suflat aromă de flori în răsuflarea lui. I-au impregnat pielea cu miros de bujori și i-au pus irizații violete în albastrul ochilor. Până și vocea lui prinse ceva din gingășia florilor. Vraja a fost îndeplinită.
Când Alex se trezi, soarele încă mai încălzea stând sus pe cer. Mirosul de bujori îl învăluia foarte tare. Nu mai simțise asemenea parfum, parcă întregul lui simț era scăldat în esență de bujori. Ochii îi erau plini de petale de bujor iar pielea, trandafirie și înmiresmată.
– Cu adevărat florile astea sunt niște minunății, spuse cu încântare.
Mulțumi muntelui pentru creațiile lui frumoase, mulțumi fântâniței din care bău puțină apă și vântului că l-a lăsat să doarmă, apoi o porni către casă. Nu știa ce urma să-i spună mamei lui, de ce nu a cules flori.
7 Destinaţii de Weekend de Neuitat în Natură pentru Toată Familia
Se bucura acum de priveliște și de drum. Își va face griji pentru asta atunci când va ajunge acasă.
Mai târziu, ajuns la cabană, i-a spus mamei lui că a pus florile la uscat. Spera să tragă de timp suficient și poate să meargă să le culeagă peste vreo 2 săptămâni, când urmau să se ofilească.
– Dar nu mai sunt bune atunci, gândi el, știind că florile pentru ceaiuri trebuie culese atunci când sunt mai în putere. Ei, în sfârșit.. rosti el preocupat, vor fi bune și atunci.
Trecură două zile de la întâmplare și fapta sa nu fusese descoperită. Astăzi însă aveau oaspeți la cabană și probabil că vor dori ceai de bujori. Frica lui s-a adeverit spre seara, când mama sa l-a rugat să ia o mână din florile proaspăt adunate și să pregătească un ibric mare de ceai.
Băiatul a mers cu teamă în bucătărie. Spera să găsească niște flori de anul trecut în cutie, să le folosească pe acelea. A pus apă la fiert și cutia de flori vechi, alături. Mai erau câteva, dar nu destule pentru toată cantitatea de apă pe care-o avea pe foc.
– Ah, gândi el.. Dacă s-ar putea..
Privi apa fierbând. Aroma de bujor, primită de la zâne, a început să se dezvolte. Irizațiile violete din ochi s-au aprins și, fără ca băiatul să știe ce se întâmpla, au început să infuzeze apa. Respirația lui pătrundea dulce și aromată în apă. Mâna lui, care ținea ibricul, participa de asemenea la transformare. Alex doar privea apa, fără nicio așteptare, când a fost învăluit de aroma ceaiului. Nu știa dacă este adevărat sau e doar în imaginația lui. În ibric era doar apă, nu avea de ce să simtă miros de bujori. Dar parcă acum culoarea apei era deja schimbată.
EVENIMENTE PENTRU COPII SĂPTĂMÂNA ASTA
În momentul acela, mama sa intră în cameră.
– Vai, ce plăcut miroase, parcă mai puternic ca niciodată. E ceaiul gata? întrebă ea, neașteptând răspuns.
Alex ezită, însă în clipa următoare mama sa fu lângă el, turnând puțină apa din ibric. Gustă și fața i se lumină.
– O, dar este un ceai excelent! exclamă ea.
Alex ameți. Alergă afară. Era aproape seară și aerul tot mirosea a bujori. De data asta nu mai știa dacă sunt florile sau era el. Dar din acea zi, el păstră darul zânelor de a face ceai și sirop doar îndreptându-și gândurile la aroma și frumusețea florilor pe care le simțise el, într-o zi, pe munte.
Sfârșit
Citește și: Poveste de vară, de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea
Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne te ademenesc și încânta cu povești (cu și fără zâne) care au în comun un lucru foarte important: reguli de purtare frumoasă și respect pentru tot ce ne înconjoară, pentru o viață trăită frumos – ele compun un mic “îndrumar” de bună purtare, pentru copii mai mici, mai mari sau foarte mari (căci în fiecare dintre noi există un copil, nu-i așa?).
Citeşte mai multe poveşti deosebite pe ŞcoaladeZâne.ro.
Reproducerea parţială sau totală a textului se poate face doar cu permisiunea scoaladezane.ro.
