- Atâta muncă fără preget!
- Încet-încet, de-atâția ani,
- De jos, din temelia stâncii,
- casmaua smulge bolovani,
- Și macaraua suie-n muche,
- și dalta-n feluri îi cioplește,
- La rând ciocanul îi așează,
- frumos mistria-i rostuiește;
- Și — lucru vrednic de mirare
- din răsărit până-n apus! —
- Un grandios castel, d-asupra,
- spre nori se-nalță și tot crește:
- Pe cât jos se scobește stânca,
- pe-atât se-mpodobește sus…
- …Mai trebuie frontonul splendid,
- alegoria triumfală,
- Și-i opera desăvârșită —
- e gat-a unui secol fală!…
- Un ultim bloc enorm, acuma,
- trosnind, e smuls din grop-adâncă
- Și ridicat din greu pe scripet…
- Dar blocul ultim nu-i sus încă,
- Și, din afund, din măruntaie,
- răcnește stânca: „Nu mai pot”
- „Proptele iute! Merg de râpă!
- mă surp cu fala-vă cu tot!”
- Morala
- Ades, visând prea vesel,
- ai deșteptare tristă…
- „Să nu te rezemi, Doamne,
- decât pe ce rezistă!”
(Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)
Îți recomandăm:
+200 Cele Mai Cunoscute Fabule pe Înţelesul Copiilor
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice.
