♦
ADAPTAREA COPILULUI SENSIBIL LA ȘCOALĂ/GRĂDINIȚĂ
de DIANA VIJULIE @ GANGBLOG.RO
Acum că a început deja școala sau grădinița de mai bine de o lună și jumătate, e posibil ca deși integrarea copilului să fie ”completă”, să observi totuși ceva dificultăți și să tragi concluzia că ai un copil mai sensibil decât ceilalți și-apoi să te întrebi ce poți face cu informația aceasta. E bine, e rău că e mai sensibil el? Îl ajută, îl încurcă? Cum se manifestă?
Deși s-au acomodat cu sistemul, cu adulții și cu colegii, unii copii pot avea, în continuare, temeri și sunt îngrijorări legate de noul și de necunoscutul care îi întâmpină zilnic în mediul departe de acasă. Fie că vorbim despre a trece dintr-un ciclu în altul, despre a schimba un profesor sau doi, un educator sau doi, poate unii colegi sau poate rutinele. Adesea, în aceste situații inițiale, unii copii sunt foarte ușor iritabili, trecând repede într-o dispoziție proastă, iar uneori îi putem observa cum devin chiar agresivi. Iar asta se întâmplă cel mai des în cazul copiilor sensibili.
Cel mai ciudat poate părea unui părinte atunci când află de la profesorul/învățătorul/educatorul de la clasă că imaginea pe care el/ea o vede e complet diferită. La școală/grădiniță, copilul e concentrat, atent, lucrează bine, poate că este calm și rezervat, dar, în mare, e un copil ”bun”, liniștit, iar acasă este exact opusul.
…
♦
DOAR FRAȚI PENTRU TOTDEAUNA
de LAURA GHERGHE @ MAMIDE2.COM
Avantajul (sau nu) de a avea un frate mai mare.
Incerc sa nu merg in directia stereotipiilor gen : fetele se îmbracă în roz, băieții în albastru, fetele sunt delicate și sensibile, băieții sunt mai din topor. Dar cumva, unele atitudini, preferințe și gesturi chiar aparțin cu preponderență unui gen mai mult decât celuilalt.
Amyra nu e o fetiță cochetă în adevăratul sens al cuvântului iar Arthur nu e un băiețel standard. Evident că și ea poartă rochiță, uneori și fundițe în păr iar el poartă roz uneori. Culorile nu lipsesc.
Dar cel mai adesea, atitudinea ei în vestimentație e mai mult neglijentă ori bizară : nu de puține ori a ales să iasă în pijamale pentru că nimic altceva nu îi convenea. Ori cu pantaloni și rochie, ori hanorac peste rochie, ori doar rochie și cizme, ori haine purtate până la deteriorare, combinații alese de ea și puse de ea cu o încăpățânare acerbă de « Eu pot », « sunt fetiță mare ».
…
♦
Vezi și: 5 Săli de Escaladă Pentru Copii şi Adulţi în Bucureşti. Unde Mergem la Căţărat
♦
PRIMUL CRĂCIUN ALTFEL. I-AM SUPRAVIEȚUIT, BA CHIAR L-AM ȘI SIMȚIT
de IOANA MARINESCU @ PISICAPESARMA.RO
Este a doua zi de Crăciun. Sunt singură, pentru că Ana este la tată ei. M-am învârtit prin casă câteva ore, fără scop, dar fără să mă blamez. Nici că nu pot să scriu, nici că nu pot să citesc, nici că-mi vine doar să fumez cu ochii pe geam, nici că nu îmi ofer “răsfățul” ăla de care zice toată lumea în discursurile motivaționale, timpul ăla pentru mine. Nu am avut chef nici să plec, opțiuni ar fi fost și în mod normal aș fi fugit oriunde, numai să nu fiu singură. Într-un final, mi-am pus un pahar de vin rose, am vorbit la telefon cu o prietenă și cu mama și m-am gândit la cum sunt. Singură, dar nu singuratică. Sunt bine, aleg să văd jumătatea plină a paharului. De rose și de viață. Mi-a fost frică de seara asta, cum mi-a fost frică de Crăciunul ăsta. Primul Crăciun divorțată. Primul Crăciun fără Buni. Un pic prea mult, ar spune unii, dar mie lunile astea m-au arătat că pot. Pot multe și când nu mai pot, am învățat să stau cu neputința, să o las să fie și să aștept să pot înapoi. Și mereu am putut.
…
♦
MOTIVELE PENTRU CARE COPIII SUNT PLICTISIȚI, MEREU AGITAȚI ȘI NU ȘTIU SĂ-ȘI FACĂ PRIETENI
de ANCA BOLD GHEORGHE @ BLOGINTANDEM.RO
Se vorbește mult despre hibele sistemului nostru de învățământ, despre materia prea stufoasă, abordarea mult prea teoretică și câte și mai câte.
Nu mai e niciun secret că mare parte că merg la școală fără nicio urmă de entuziasm!
În același timp, sunt psihologi și terapeuți care lucrează cu copiii și constată un declin în funcționarea socială, emoțională și academică a copiilor, precum și o creștere accentuată a dizabilităților de învățare.Iar semnalul de alarmă este acela că, mare parte din vină e a noastră, a părinților!
După cum stim, creierul este maleabil. E în puterea noastră să antrenăm creierul copiilor să devină “mai puternic” sau “mai slab”.
Ce spun specialiștii, un grup de psihologi ce studiază fenomenul de câțiva ani?
Că, în ciuda celor mai bune intenții, suntem, din păcate, în direcția greșită în ceea ce privește modelarea creierului copiilor noștri.
…
♦
Citeşte şi: Cele Mai Apreciate Articole pe Blogurile de Parenting în 2016
♦
CREZUL UNEI ÎNVĂȚĂTOARE:
”ELEVII NU MAI POT FI ÎNŢEPENIŢI ÎN BĂNCI, CU STILOUL ÎN MÂNĂ”
de CRISTINA OLOGEANU @ BLOGULMAMEI.RO
Părinții, copiii și chiar profesorii își exprimă, de ani buni încoace, nemulțumirile legate de sistemul românesc de învățământ. De tot de înseamnă școala, la noi, în România. Condiții precare în multe școli, o programă prea stufoasă, numeroase lipsuri, profesori insuficient pregătiți, profesori agresați și agresivi, profesori prea exigenți, elevi neascultărori, elevi dezinteresați, elevi violenți, materie multă, teme exagerat de multe, ghiozdane grele ca la competițiile pentru halterofili, metode învechite de predare, lipsa de comunicare cu părinții, prea multe schimbări la legea învățământului… probleme, probleme, probleme.
Cert este că, atunci când părinții sunt puși să vorbească despre școală, despre ce se întâmplă în acest moment în sistemul de învățământ, cei mai mulți dintre ei au numai nemulțumiri. În mod deosebit, cei ai căror copii merg la școlile de stat. Subliniez: ”cei mai mulți”, deci, nu toți. Sunt și părinți mulțumiți. Ce-i drept, în jurul meu sunt puțini la număr aceștia. Dar e bine să nu generalizăm.
…
♦
♦
DESPRE POVEŞTI, COPII ŞI MINUNI
de ANDREEA IATAGAN @ EDUCAŢIECUDRAGOSTE.RO
Am în mână a treia carte a seriei create în jurul micuţei libelule Carla, cea cu aripi colorate diferit, zănatecă, veselă, curioasă şi dornică de cunoaştere, asemenea copiilor noştri.
Iepurele Înţelept şi Secretul Poveştilor
Îi simt mirosul de tipografie, tot mai puternic pe măsură ce o răsfoiesc, o citesc pe îndelete, deşi o ştiu pe de rost. Şi încă nu pot să cred că am scris-o eu.
O aşez alături de primele volume şi mi se pare incredibil că o editură importantă precum Pandoram M, parte din Grupul Editorial Trei, şi nişte oameni care au citit mii şi mii de manuscrise au avut încredere în poveştile mele şi le-au transformat în cărţi.
Sunt doi ani de când a apărut prima mea poveste, dar mie tot mi se pare o minune. La fel cum mi se pare extraordinar că poveştile mele v-au plăcut, că le-aţi cumpărat şi le-aţi dăruit copiilor voştri.
…
♦
JOB-URI CU PROGRAM FLEXIBIL PENTRU MAME
de OANA CONSTANTINESCU @ MAMICAACTIVA.COM
E oficial! Lansez campania al cărei scop e încurajarea angajatorilor să creeze mai multe job-uri cu program flexibil pentru mame. În articolul anterior am inserat un sondaj prin care am studiat de ce nu au mamele job-uri part-time, deși își doresc asta. Rezultatele vi le dezvălui mai jos.
Îți dorești un job part-time?
66 din 68 de mame au răspuns că DA (una dintre ele lucrează deja cu program redus și e mulțumită de job-ul ei). Dar de ce 96% dintre respondente nu ocupă deja locuri de muncă part-time? Motivul principal: salariile prea mici oferite de companii pentru posturile cu program redus.
…
NU VĂ CREȘTEȚI COPIII ÎNTR-O CULTURĂ A SĂRĂCIEI!
de FLORINA BADEA @ FLORINABADEA.RO
Aseara am vorbit cu prietena mea cea mai bună despre cum muncim noi fără întrerupere de când am terminat liceul. Și cum capetele noastre luminate nu s-au gândit niciodată doar la un ceva. Mereu am făcut în paralel mai multe lucruri. Ne-am căinat nițel și ne-am jurat un an sabatic, după care am râs de ne-am prăpădit, că ne-am dat seama că nu e posibil. Copiii noștri sunt prea mici ca noi să ne permitem să le anunțăm tații că plecăm cu bursă la Oxford. Pentru 1 an, nu pentru 1 weekend. Ne-am dat singure 2 palme și ne-am revenit. Ne-am întors la planul cu anii în jurul lumii de la pensie. Care pensie, vorba aia, că parcă ne vedem în acțiune și la 70 de ani. După care am vorbit pe mess nițel cu o colegă care face nițică educație financiară de cuplu și are un eveniment în plan. Și uite așa mi-a trecut prin cap să scriu despre bunăstarea financiară, fără de care e greu să te poți menține sănătos în zilele noastre. Plus despre cultura sărăciei, o mare greșeală pe care o putem face ca părinți.
De 1 săptămână nu mai am mașină. M-a lăsat în stradă. Știam că se apropie momentul, îmi spusese mecanicul care o vede periodic. Fără să intru în detalii multe, reparația mă costă 2,100 lei. Aștept să vină piesa și o vor monta repede. Acasă, la masă, am vorbit despre asta. Copilul cel mare era îngrozit, cu ochii cât cepele. Încerca să își dea seama dacă e o sumă mare sau mică. I-am dat câteva repere. Continua să rămână îngrozită. Am înțeles de ce când m-a întrebat: ”Păi și ai banii ăștia?”. Am râs nițel. I-am zis că da, doar că nu voiam să îi dau pe o reparație la mașină. Am simțit-o că răsuflă ușurată. Și m-am bucurat că a continut să mă întrebe:
Dar e o sumă mare?
…
♦
♦
ANUL FĂRĂ CRĂCIUN
de LUCIA RADU @ MĂMICAAUTENTICĂ.RO
Scriam zilele trecute despre cum urmează să am sărbători diferite de tot ceea ce am trăit până în prezent, în această perioadă a anului. Pe măsură ce am înaintat în vârstă și maturitate, Crăciunul a căpătat o semnificație aparte. Îmi amintesc că, acum 14-15 ani, nu însemna mare lucru. Primisem din partea facultății o vacanță la Herculane de Revelion, pentru rezultatele obținute, și am făcut schimb fără să clipesc cu una de Crăciun, cu un coleg care voia să petreacă Crăciunul acasă, în familie. Pentru mine era egal.
Îmi amintesc perfect că dintotdeauna am ținut la surpriza moșului și la pititul cadourilor în mini bradul de acasă, de-o seamă cu mine, pe care mama îl pune azi pentru copiii mei. Mereu ne pândeam unii pe alții, mai mult eu pe ei (realizez pe măsură ce scriu), să le pun ceva, cât de mic (pe cât îmi permiteam din alocații, burse și salarii), în brad.
…
DRAGĂ MĂMICĂ, COPILUL TĂU ÎNCĂ TRĂIEȘTE. AL MEU NU!
de ANAMARIA IVAN @ ZANASCUTECEL.RO
Draga parinte,
Copilul tau inca traieste, asa ca ai grija de el! Al meu nu mai este..
Acum 7 zile l-am pierdut pe M. Avea 4 ani si cateva luni. Era un baietel brunet cu ochii mari si verzi. Cand el imi zambea, toata lumea era a mea. Acum sunt in pamant, langa el, desi fizic sunt printre oameni.
L-am lasat la bunici, pentru ca racise iar eu nu mai aveam zile libere de la serviciu. Acele zile blestemate, pe care nu le-am mai putut lua. Daca stiam…
Bunicul, tatal meu, om bun si iubitor, intr-un moment negru, i-a ascultat ruga de a nu ii mai pune centura, cand au plecat spre oras. Tata nu conduce tare, de parca asta mai conta.
Un betiv a intrat pe contrasens si i-a izbit din plin. M. al meu nu a avut nici o sansa. A zburat prin parbriz, zdrobindu-si trupul mult prea firav de pamant. Cand a venit ambulanta, el nu mai traia.
Tata e in spital. E bine dar in stare de soc. El avea centura.
Un moment si o centura. Atat. Si ar fi fost in viata si acum.
…
