Alchimistul. Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea

La Povestea de Duminică Seara #9 de astăzi citim împreună Alchimistul, o poveste oferită de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne.

Zânele te ademesc și încântă cu povești (cu și fără zâne) care au în comun lucruri foarte importante pentru armonie în familie: reguli de purtare frumoasă și respect pentru o viață trăită frumos.

ζ ♠ ζ

Alchimistul

A fost odată ca niciodată – pe când magia și cântecele încă se mai întâlneau – un bătrân alchimist care trăia într-un târg micuț, în apropierea unei piețe de fructe. Alchimiștii erau acei oameni care știau că toate metalele au niște proprietăți comune și, cu puțin ajutor, se pot transforma unele în altele. O bucățică de plumb putea deveni una de aur și acest vis încânta foarte mulți învățați din vremurile trecute. Însă încercarea de a produce aur din alt metal nu era garantată doar de urmarea anumitor pași pe care-i aveau notați în cărți și tratate vechi, ci și de alte lucruri care nu fuseseră încă scrise. De aceea, mulți dintre cei care au încercat nu au reușit niciodată transmutarea metalelor. Dar… au fost și unii ale căror încercări au fost încununate de succes.

Căsuța alchimistului era modestă, pe 3 niveluri. La subsol se afla atelierul unde lucra toată ziulica. Rafturile de lemn care încadrau camera erau ticsite de prafuri, substanțe, pietre și alte elemente pe care le adunase de-a lungul vieții, să-i servească în experimentele sale. În mijloc era o masă plină cu structuri complicate de alambic unde distila și făcea experimente iar pe peretele cel mai îndepărtat al camerei se afla șemineul în care domnea focul pe care-l ținea mereu aprins și care îi veghea toate încercările.

La parterul casei era o bucătărie mica și un birou, unde alchimistul studia sau primea oamenii care veneau la el cu diverse cerințe. La etaj erau două dormitoare, pentru el și ajutorul lui – un băiat de 8 anișori – pe nume Petri.

Țelul bătrânului era să reușească experiența alchimiei și să creeze acea piatră roșie care poate transforma orice atinge în aur. Aceasta se mai numește și Piatra Fiolozofală, iar o mică cantitate din acea piatră – răzuită și adăugată unui metal topit – îl transforma instantaneu în aur. În ciuda nenumăratelor încercări și a zilelor petrecute uneori în întregime în atelier, nu reușise să o găsească încă. Era înăsprit și supărat din cauza atâtor încercări eșuate. Totuși, dorința nu îi dadea pace și era determinat să-i dezlege misterul până la sfârșitul vieții. Ambițiile lui erau chiar mai mari decât atât: dorea să fie primul om care să stăpânească ziua și noaptea, luna și stelele, lumina și umbra. Lucra asiduu, aproape că nici nopțile nu mai dormea și își petrecea tot timpul în atelier, experimentând.

Vezi secţiunea: În Vacanţă cu Copiii

Într-o noapte, pe când zodia Cancerului trecuse de primele ceasuri ale serii, focul părea mai intens ca niciodată. Amestecul din creuzet era cuprins și el de emoție și împrăștia scântei, iar metalul pocnea agitat și începu să-și schimbe culorile. Era clar un semn bun și foarte puțin mai lipsea ca experimentul să-i reușească.

Alchimistul. Poveste de Zâna Lunia şi Zâna AzaleeaPetri, care veghease în atelier încă de dimineață, urcă în bucătărie să mănânce un măr din fructieră. Luă doar o mușcătură și adormi aproape imediat cu capul pe masă, atât de obosit era.

Câteva minute mai târziu, niște voci suave îl treziră. Nu deschise ochii, însă deveni pe jumătate treaz. Atunci auzi cum fructele vorbeau între ele. Printre gene văzu un măr roșu și dolofan care cuvânta clar, cu intonația unui profesor înțelept:

– Of, tare aș vrea să-i pot spune cumva Alchimistului că noi știm deja tot ce caută el. Toata știința stelelor și a lunii, magia zilelor și nopților, pulberea care transformă totul în aur. Toate le avem în noi, căci creștem în copaci și soarele care nu are secrete față de noi ne vorbește pe limba tăcerii. Vântul ne mângâie și ne învață răbdarea. Luna și stelele cu sclipirile lor de diamant ne-au transmis toate tainele pe care le cunosc, iar noaptea a închis totul într-o umbră pe care oamenii nu o mai înțeleg. Dacă el ne-ar mânca și ne-ar ruga să-i povestim toate aceste cunostințe, cu mare drag i le-am putea oferi. De fapt, aceasta este menirea noastră, să trezim oamenii din somnul neștiinței în care se află și să le dăruim din nou nemărginirea. Dar dacă ei ne mănâncă în graba, fără bucurie și recunoștința, nu pot auzi nimic din tot ce avem să le spunem…

Vezi şi: Recomandări de Şcoli de Vară Anul Acesta

Petri, vădit surprins, schiță din greșeală un gest, și mărul dolofan tăcu. O, dar el auzise destul! Acum știa drumul de urmat și era nespus de bucuros că putea să-l ajute pe Alchimist să-si realizeze opera!

Coborî în grabă scările spre atelier, unde bătrânul era cuprins de agitație, sperând că lucrarea lui mai avea puțin să se împlinească. Petri încercă să-i povestească totul bătrânului, pe nerăsuflate. Iritat de întrerupere, acesta făcu ochii mari la auzul poveștii lui, râse și nu-i dădu crezare. Îi spuse băiatului că probabil de oboseală mintea lui a inventat povești. Auzi, mere să vorbească, bufni el. Petri însă insistă și nu voia să se oprească din povestea lui.

– Bine, spuse Alchimistul în cele din urmă, adu-mi și mie un măr ca să vedem dacă lucrurile stau așa cum zici tu. Se așeză pe scaun și, după ce primi mărul, începu a-l molfăi, plescăind nemulțumit și fără prea mare încredere. Degeaba a încercat Petri să îi explice că trebuie să-l mănânce cu grijă și recunoștință, să roage mărul să-i spună corpului lui tainele pe care le știe, Alchimistul termină mărul în câteva clipe și azvârli cotorul cât colo. Apoi se ridică bosumflat și aproape că se răsti către baiat:

– Vezi?! e doar un măr! Știam eu că este o prostie! Nu știu ce mi-a venit să mă iau după tine – acum mi-am pierdut concentrarea și trebuie să o iau de la capăt cu experimentul. Apoi a reluat lucrul, însă experimentul – deși începuse promițător – nu a reușit nici în seara aceea.
Petri nu mai spuse nimic, însă știa foarte bine ce auzise, căci recunoscuse în cuvintele mărului un mare adevăr. Iar acest adevăr îl simțea acum cu toată ființa lui și nu se mai putea îndoi niciodata de el. Știa că acesta este drumul care-l poate trezi pe el din acea umbră a neștiinței de care vorbea marul. Atunci și-a făcut lui însuși o promisiune: că va descoperi toate secretele pe care fructele și legumele i le pot transmite și va încerca el să devină cel mai priceput Alchimist.

Vezi şi: Evenimente pentru Copii şi Părinţi în Weekendul Acesta

Din ziua aceea totul s-a schimbat pentru Petri. Ora de masă a devenit sfântă pentru el. Mânca în liniște, singur, mulțumind dinainte fructului sau legumei pentru tot ce urma să-i destăinuie. Gusta din mâncare și încerca să simtă totul până în cele mai mici detalii, se uita la formele fructelor și încerca să găsească asemănările cu alte lucruri din lumea care îl înconjura. A fost pentru prima dată când și-a dat seama că aproape toate fructele și legumele au forme rotunde ca Universul care le-a creat și a înțeles că ele conțin Universul. Le studia culorile, mirosul și le asemăna cu tot ce stia el. Încet-încet, cuprinse de recunoștință și dorind să-l ajute pe băiat să-si atingă scopul, fructele și legumele își lăsau toată cunoașterea să încolțească în ființa lui Petri. Știau că va fi nevoie de mulți ani până când vor reuși să îl învețe tot, dar băiatul cunoștea de acum răbdarea pe care vântul o poartă, și nu se descuraja. Pe nesimțite a devenit un tânăr foarte educat și bine crescut, umil și recunoscător cu toți oamenii din jur. Aceștia simțeau transformarea baiatului și toți îl iubeau și-l respectau, văzându-l deja ca pe un înțelept.

Trecuseră deja destul de mulți ani de când auzise el prima dată adevărul fructelor și de când se pregatea să cunoască știința naturii. Alchimistul nostru îmbătrânise și Petri începu să îl asiste din ce în ce mai mult în atelierul său. În acea zi, fiind foarte obosit, a plecat să doarmă și l-a rugat pe Petri să urmărească el încă puțină vreme procesul ce se desfășura în vasul pe care îl lăsase să fiarbă.

Petri a urmărit vasul. Era rotund, și a recunoscut în el fructele și Universul. L-a văzut verde, și a recunoscut în el iubirea și natura înconjurătoare. Ființa lui s-a înclinat cu umilință în fața iubirii care mocnea topită în vas. A văzut focul care încălzea materia și a recunoscut în el soarele și strălucirea stelelor. Recunoștința lui Petri a reușit să transmită încă puțină căldură flăcărilor focului, și iată că substanța, din neagră, a început să își schimbe culoarea, ușor-ușor, în roșu. Reușise! Crease Piatra! Roșie ca întâia rază de lumină, ca prima culoare a curcubeului, ca focul cel dintâi, ca însăși rădăcina oamenilor!

Nebun de fericire a ieșit în stradă, a alergat până în piață strigând că a reușit! Și numai datorită științei acumulată din fructele și legumele care i-au spus tot secretul lor! Ele l-au ajutat ca întâi să se transforme pe sine ca mai apoi să poată ajuta și metalul în schimbarea lui!

Oamenii însă își vedeau în continuare de treabă. Nu părea ca acest lucru să intereseze pe cineva. Cu toții mâncaseră fructe și legume și asta nu i-a făcut mai deștepți. Au zis că e nebun sau că probabil a inhalat prea mulți vapori din atelier. Petri, înțelegând că nu trebuia să iasă strigând în gura mare, s-a întors incet acasă, cu mersul încet și legănat.

VIDEO. Când Adulţii Erau Copii. Inspiraţie de la Africa Burn

Cu coada ochiului văzu o minge rostogolindu-se pe lângă el, ajungând într-un șanț, însă nimeni nu alerga după ea. A întors capul și a văzut câțiva copii care rămăseseră pe loc. Preț de câteva clipe ei au uitat de jocul lor, căci recunoscuseră în cuvintele lui Petri un mare adevăr. Un adevăr pe care-l simțeau acum cu toata ființa lor și nu se mai puteau îndoi niciodată de el. Știau că acesta este drumul care-i poate trezi din acea umbră a neștiinței. În acea clipă și ei și-au promis că vor încerca să descopere toate secretele pe care fructele și legumele le poartă.

ζ ♠ ζ

Citește și poezia corespunzătoare:

Alchimie

20Apă, aer, foc, pământ,
Lună, soare, stele, gând
Iubire, dorință vie…
Între toate-i o chimie.
De le pui corect în vas
Și faci totul pas cu pas,
Chiar de nu cunoști finalul,
Peste toate vine valul
Cel subtil ca o părere,
Care logică nu cere
Și transformă totul, iată,
În ce nu credeai vreodată.

ζ ♠ ζ

Şcoala de Zâne şi GOKID te invită în fiecare duminică seara la un proiect special!

Am început o serie de corespondenţe către abonaţii noştri prin care aducem un strop de inspiraţie părinţilor la ceas de seară, atunci când cei mici aşteaptă să intre în lumea viselor prin intermediul unei poveşti frumoase sau unei poezii melodioase.

Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne te vor ademeni și încânta cu povești (cu și fără zâne) care au în comun un lucru foarte important: reguli de purtare frumoasă și respect pentru tot ce ne înconjoară, pentru o viață trăită frumos – ele compun un mic “îndrumar” de bună purtare, pentru copii mai mici, mai mari sau foarte mari (căci în fiecare dintre noi există un copil, nu-i așa?).

Citeşte mai multe poveşti deosebite pe ŞcoaladeZâne.ro.

Reproducerea parţială sau totală a textului se poate face doar cu permisiunea scoaladezane.ro.

Abonează-te la Newsletterul Gokid! Fii la curent cu cele mai noi evenimente, cursuri şi locaţii pentru copii!

EVENIMENTE SI ACTIVITATI LA CARE MERGEM CU COPILUL

NICIUN COMENTARIU

ADAUGĂ COMENTARIU