De ce, când o furtună
S-abate pe pământ
Cu furie nebună…
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină…
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față…
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng…
In de matase poale
Plâng?
De ce? Că știu: părere
E tot pân’la mormânt!
Plăcere — plâng… Durere…
Cânt.
(Convorbiri Critice, an II, nr.8, 13 Aprilie 1908)
Îți recomandăm:
+200 Cele Mai Cunoscute Fabule pe Înţelesul Copiilor
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice.
