Un iepure care privea mersul leneş al unei ţestoase îi spuse acesteia în glumă:
– Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede?
Ţestoasa încuviinţă.
A două zi, dis-de-dimineaţă, veniră la locul hotărât pentru începerea cursei. Multe animale voiau să privească întrecerea şi aşteptau cu nerăbdare.
Domnul Şoarece trase o linie roşie pentru start şi veveriţa dădu semnalul de plecare cu un fluier.
Iepurele porni val-vârtej, iar ţestoasa încetinel, după cum îi era felul. Cum o luase cu mult înaintea testoasei, iepurele se aşeză să mănânce câţiva morcovi proaspeţi. În timp ce mânca, trecu şi ţestoasa, asudată, dar hotărâtă să nu se dea bătută.
Iepurele mai alergă un pic şi, în dreptul unui sat, se aşeza sub un copac să se odihnească.
Târziu, ţestoasa îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fără să se oprească.
Iepurelui i se făcu somn. Îşi spuse:
– Soarele ăsta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Ţestoasa e înceată şi voi avea timp s-o întrec!
Când se trezi, văzu că se lăsă noaptea. Sări că ars şi porni pe urmele țestoasei. În depărtare, o văzu cum trece linia de sosire şi câştigă întrecerea.
Toate animalele au aplaudat-o. I-au dat apoi o cupă, ca unei mari câştigătoare.
Iepurele a ajuns târziu, obosit şi ruşinat, tocmai el, care credea că este cel mai bun alergător.
Aşa a aflat că străduinţa este un dar nepreţuit.
Morala fabulei: Cursa nu este întotdeauna câștigată de cel mai iute.
Îți recomandăm:
+200 Cele Mai Cunoscute Fabule pe Înţelesul Copiilor
