Pe 17 Decembrie, Editura Creanga Fermecata ne invita la Casa Rudolf Steiner la lansarea cartii "Cele 12 simturi si educarea lor" de Ileana Vasilescu.
Cunoaşterea facultăţilor senzoriale devine importantă, ştiindu-se că multe abilităţi intelectuale, experienţa Eului şi a conştiinţei de sine depind şi de gradul de diferenţiere, coordonare, educare, nuanţare şi stăpânire a celor douăsprezece simţuri.
La copilul mic alăptarea este vieţuirea unei stări de bine şi protecţie şi nu doar hrănire; când se lipeşte de mamă, trăieşte protecţia prin fiecare celulă a corpului, copilul sare în sus de bucurie. Preşcolarul trăieşte toate experienţele sensibile cu toată fiinţa sa şi întreg organismul reacţionează.
Abilităţile de învăţare şi capacităţile fizice, sufleteşti şi spirituale de cunoaştere derivă, sunt nuanţate şi potenţate de simţuri educate şi aduse la maximul personal de dezvoltare.
Aşa cum R. Steiner a spus, copilul este un organ de simţ. În prima copilărie corpul este foarte vulnerabil ca întreg şi reacţionează puternic atunci când în cursul dezvoltării el primeşte impresii incoerente sau plictisitoare.
La şcolar, simţurile se folosesc în instructiv-educativ, asigurându-se astfel dezvoltarea lor şi punerea bazelor dezvoltării intelectuale, sufleteşti şi spirituale, cu aportul voinţei. Apare nevoia respectului activ pentru viaţa senzorială a preşcolarului şi implicarea şi integrarea nuanţată, sănătoasă şi artistică a tuturor celor douăsprezece simţuri, la şcolar.
Atenţia educaţională, dată copilului în privinţa vieţii sale senzoriale, structurează nu doar capacităţile ulterioare corporale (sentimentul de bine în propriul corp,sănătatea) şi de simţire (mă pot racorda sănătos şi conştient la macrocosmos), ci şi cele de gândire(reprezentare, raționament) sociale (toleranţă, implicare şi cooperare socială), spirituale (dezvoltarte esoterică).
Simţurile nu servesc doar la cunoaşterea ambianţei, ele sunt baza existenţei noastre ca fiinţe independente şi libere interior.
Dacă stau în faţa unui obiect şi constat: „Aceasta este un cub.”, afirmaţia are în spate o impresie senzorială, sentimentele declanşate de perceperea senzorială, o judecată concretizată într-un concept. „Ca entitate umană, puteţi să reuniţi, din nou, în dumneavoastră ceea ce percepeţi pe două căi ocolite, pe drumul prin ochi şi pe cel prin simţul mişcării. V-aţi uita insensibili la un cerc roşu, dacă nu aţi percepe, de-a lungul uneia din căi, roşul, iar de-a lungul celeilalte, forma circulară.
Dar nu priviţi insensibili, pentru că percepeţi pe două căi culoarea, prin ochi, forma, cu ajutorul simţului mişcării şi necesarmente vieţii lăuntrice, dumneavoastră îmbinaţi aceste două lucruri. În felul acesta, emiteţi o judecată. Înţelegeţi această judecată drept un proces viu, în propriul trup, proces ce ia naştere prin faptul că simţurile, analizând, vă pun în legătură, prin părţile dumneavoastră componente, cu lumea.“ R. Steiner în Antropologia ca bază a pedagogiei.
R. Steiner a descris douăsprezece „calităţi” ale omului, pe care le-a numit simţuri. El spune că, simţul este o capacitate de percepţie, prin care cunoaştem în mod direct, fără ajutorul minţii, diversele domenii ale lumii, în care trăim. „Abia atunci ai cuprins pe de-a-ntregul organizarea senzorială a omului, când ai în vedere douăsprezece simţuri” a spus R. Steiner.
El stabilește trei domenii senzoriale:
Simturi Spirituale ( E-ului, gandirii, vorbirii, auzului),
Simturi Senzoriale ( mirosului, gustului, vazului, caldurii),
Simturile Vointei ( pipaitului, vietii, miscarii, echilibrului).
Ne intalnim la lansarea de carte, Cele 12 Simturi si educarea lor ca sa vorbim si sa experimentam practic fiecare din cele 12 SIMTURI.