- E-he-he, făcu Bălanul, încântat de reacția caldă a Ewei. Nu te-ai schimbat deloc Ewa, tot așa drăguță și bună ai rămas!
- Și tu tot atât de prietenos, zise Ewa mângâindu-i coama lucioasă.
Se uită apoi în jur și văzu că apariția bruscă a Bălanului pusese pe fugă ratonii și chiar pe pescăruș.
- Acum, că am rămas singuri, spune-mi ce mai faci, îi spuse ea Bălanului.
- Vă așteptam. Am auzit că veniți în vizită și m-am bucurat mult, mai ales că auzisem și eu de legenda Ewei cea care vorbește cu animalele. Eram curios, și speram în același timp că e vorba de tine. V-am văzut de când ați sosit, dar pentru că nu erați singuri, nu m-am arătat imediat.
- Ooo, stai liniștit, am venit cu niște prieteni foarte deosebiți, spuse cu seriozitate Ewa. Poți avea încredere în ei ca și în noi.
- Da, l-am văzut pe băiatul care stătea sub copac. Mi-a transmis o stare de liniște și pace.
Ewa privi spre copac. Silvan avea ochii deschiși acum și îi privea calm de la distanță.
- Bălanule, hai să-ți prezint pe cel mai bun prieten de-al meu, zise Ewa. Îl cheamă Silvan și noi doi nu avem secrete. Îi voi spune eu ce vorbim, ca să îl pun la curent cu noutățile, dacă nu te superi.
- Silvan, el este Bălanul, spuse Ewa când ajunse lângă el. Bălanule, el e Silvan. El nu înțelege animalele, dar …
- Știu, zise Bălanul întrerupând-o delicat pe Ewa. El vorbește cu copacii.
Și aplecă ușor capul, în loc de salut. Coama neagră îi alunecă elegant peste ochii negri.
Silvan îi răspunse la fel, cu o aplecare a capului. Părul lui blond, ciufulit, îi veni peste ochii lui negri, care priveau curioși, peste ochelari.
”Ce seamănă amândoi” își zise amuzată Ewa.
- Cum a fost întâlnirea cu Ginkgo? întrebă ea.
- Are peste 200 de sute de ani și este un Ginkgo – doamnă. A fost adusă pe insulă de către un olandez, a prins rădăcinile aici și a crescut cu drag, iubind locurile acestea. A văzut multe și este foarte înțeleaptă. Apropo de discuția noastră de dinainte cred că m-a ajutat să înțeleg mai bine cum sta treaba cu convingerile și valorile.
- Ha-ha, făcu Ewa. Deci și tu ai avut parte de continuarea discuției pe tema asta! Până mai înainte, și eu am avut parte ea, împreună cu doi ratoni și un pescăruș. Se pare că e tare populară, râse ea. Oricum, trezește discuții interesante, pentru că există păreri atât de diferite!
Recomandare: 10 Animaţii Scurte despre Mindfulness. Cheia pe Care Copiii Noştri o Au la Îndemână pentru Starea de Bine
- E normal Ewa, spuse Bălanul. Așa cum ziceam, ce e important pentru unii, nu e important și pentru alții. Unii pun preț pe ceva, alții pe altceva… Nevoile fiecăruia sunt diferite.
- Ginkgo m-a ajutat să văd toate lucrurile astea ca pe o piramidă de nevoi, spuse Silvan. Cât am stat lipit de el, am avut o viziune cu o piramidă cu 8 niveluri – exact cum e dealul acesta! Și pe fiecare nivel era câte o necesitate. Și fiecare nivel îl influența pe celălalt.
- Eu am văzut-o ca pe o piramidă pe care poți să o parcurgi și în sus, și în jos, iar tot traseul ăsta nu face decât să îți îmbogățească experiența și să te facă mai înțelept. Poate că dealul ăsta – piramidă are o legătură cu viziunea mea, cine știe?
- Ei, dar știi că-mi place de băiatul ăsta! zise Bălanul. E pentru prima oară aici și deja ne știe secretele.
- Ce vrei să spui? Întrebă Ewa.
- Că a simțit energiile piramidei dinăuntrul dealului, lucru care nu e deloc simplu. Piramida ascunsă are istoria ei și își filtrează foarte selectiv energiile, pentru a rămâne ascunsă și a lucra în taină și în liniște, nederanjată de oameni. Dar atunci când unii oameni au nevoie de puțină ”iluminare” din partea ei, piramida îi ajută, prin viziuni.
- Pe Silvan l-a ajutat în plus și Gilkgo, spuse gânditoare Ewa. Dar de fapt cum l-au ajutat, ce s-a întâmplat?
- L-au ajutat să-și pună întrebări și să-și dea singur răspunsurile. Uite, să zicem că cineva are o problemă cu curajul, și își dorește să fie mai curajos. Piramida îi apare în viziune, și el ce vede? Pe primul nivel, vede tot ce ține de datele de la care pornim: locul, cu cine, când. Și apar întrebările. Unde vreau să îmi arăt curajul? În ce caz? Când și cine m-ar putea ajuta? Dacă ai răspunsurile la întrebările astea, poți să treci la nivelul 2: comportamentele noastre – adică la ceea ce facem. Ce pot să fac astfel încât să am mai mult curaj, cum ar trebui să port? Cum se comportă un om curajos? Dacă răspunzi la întrebări, poți trece la nivelul 3: capacități și aptitudini. Ce aptitudini am sau trebuie să îmi dezvolt pentru a fi un om curajos? Așa voi trece la acțiune, voi alege ce să fac. Și apoi pot trece apoi la nivelul 4: convingerile. Și aici pot să mă întreb: ce cred eu despre oamenii curajoși? De ce cred asta? De unde vin convingerile mele? Dacă am convingerea că eu nu pot fi curajos, asta o să mă facă să mă simt prost și să mă comport în continuare fără curaj. Aici trebuie să fii atent, pentru că convingerile pe care le avem sunt de multe ori, ale altora, pe care le-am preluat fără să le punem la îndoială. Și așa ajungem la nivelul 5. La valori, la ce este important pentru fiecare.
- Și am ajuns iar la valori, zise Ewa.
- Păi de exemplu dacă pentru mine ar fi important să mă simt în siguranță mereu și să nu risc să mi se întâmple ceva rău, atunci nu o să fac nimic care să afecteze siguranța mea, așa cum o înțeleg eu. Dacă în schimb, important pentru mine ar fi să acționez când e nevoie să apăr persoane dragi, sau nevinovate, sau idei în care cred: cinste, bunătate, dreptate, libertate, etc., atunci o să am curajul să apăr aceste valori.
- Valorile sunt motorul acțiunilor, zise Silvan, de parcă ar fi înțeles totul până acum. Ele pun în mișcare totul.
- Deci la nivelul 5 îți pui întrebări despre ce e important pentru tine. Și la nivelul 6? întrebă Ewa.
- La nivelul 6 te întrebi : cine sunt eu? Care e identitatea mea? Ce mă definește și ce rol am pe acest pământ? Nu cumva am în mine, toate resursele pentru a reuși? Am deja curajul în mine? Sunt un luptător?
- Și descoperi că ești? întrebă Ewa
- Și descoperi că ești, dacă îți dorești, zise Bălanul. Ai toate resursele în tine doar că nu sunt scoase la suprafață.
- Și mai departe? făcu curioasă Ewa.
- Mai departe, ajungi la nivelul 7, care este al apartenenței. Te întrebi: pe cine servesc prin acțiunile mele? Sau, în cazul ăsta: cui îi e necesar curajul meu? S-ar putea să descoperi că în afară de tine și alții ar putea avea nevoie de curajul tău. Dacă îți răspunzi și la întrebările astea, ai ajuns în vârful piramidei, ai ajuns la nivelul 8.
Vezi și: 9 Scurtmetraje de Animaţie despre Empatie şi Fapte Bune
- Acolo e misiunea ta. Dacă răspunzi întrebării: care e scopul pentru care am aceste capacități? Sau în exemplu nostru: care este scopul pentru care am acest curaj, care este misiunea mea, deja știi pentru ce merită să trăiești.
- Și întrebările astea funcționează pe orice temă? întrebă curioasă Ewa.
- Eu așa zic, spuse Bălanul. În special dacă îți dorești să obții ceva, dacă ai un obiectiv. Uite, încearcă când ajungi acasă să faci lucrul ăsta cu un obiectiv de-al tău, cu ceva care îți dorești. Ia o foaie, desenează piramida, și pune-ți întrebările legate de ceea ce te preocupă. Ai să vezi, lucrurile ți se vor părea mai clare apoi.
Ce chestie! făcu uimită Ewa. Chiar o s-o fac! Îmi doresc eu niște lucruri…și să aflu niște răspunsuri… Mulțumesc mult, Bălanule!
- Cu plăcere, Ewa. Și Silvan are acum imprimat modelul piramidei, dacă ai nevoie de ajutor, el îți va fi de folos.
- Mereu mi-e de folos cu ceva, zâmbi Ewa cu căldură spre Silvan și el se îmbujoră ușor.
- Ce cald e! făcu Silvan făcându-și vânt cu palmele. Uite, îi văd pe ai noștri sus, sunt aproape de casă, în livada de papaya. Îi vezi?
- Îhi, zise Ewa. Mergem și noi ?
- Mergem, zise Silvan. Vii cu noi? făcu el spre Bălan.
Bălanul scutură din coamă.
- Duceți-vă voi înainte, am să vă ajung din urmă, zise el. Voi trece să vă salut pe toți.
Ewa și Silvan îi făcură semn de rămas bun și începură urcușul. Ewa îi povesti lui Silvan de întâlnirea cu ratonii și pescărușul și îi dădu detalii despre ce spusese Bălanul.
Îți recomandăm: Oferte de Școli de Vară în 2018
- Aproape că am înțeles ce zicea, spuse Silvan , referindu-se la Bălan. Nu știu cum, poate că trebuie să fiu recunoscător lui Gilkgo, sau piramidei…
- Sau poate amândurora, spuse Ewa.
Nu știa cum să aducă vorba din nou despre Adam și Enya. Vroia să-i spună neapărat ce descoperise. Oare Silvan știa despre sora lui că are puteri vindecătoare? Bănuia oare că Adam e telepat?
- Silvan, spuse ea luându-și inima în dinți. Azi am descoperit ceva în legătură cu Adam. Iar când am fost ultima oară la scufundări, am descoperit ceva despre Enya. Știi că ei au făcut echipă demult, și mereu păreau că au secrete.
- Ai descoperit ce au de împărțit cu frații Kroll?
- Nu, asta nu încă. Dar acum știu că noi doi nu suntem singurii care avem aptitudini deosebite. Și ei au.
- Asta bănuiam și eu demult, zise Silvan. Enya îmi dă totdeauna o stare de liniște, mă simt în siguranță cu ea oriunde. Uneori când am o stare proastă vine lângă mine și pur și simplu îmi trece.
- Nu am cuvinte să explic, dar cred că ea este o Vindecătoare, spuse Ewa. Dar pe Adam cum îl percepi?
- Nu știu cum să explic… E ca și cum ar ști mai multe decât ceilalți, mereu. Pare să te înțeleagă și fără cuvinte. Parcă are acces la o lume pe care doar el o vede, și în același timp vede prin tine. În fața lui nu poți avea secrete, asta e impresia mea, zise Silvan.
- L-ai ”ghicit” foarte bine, oftă Ewa. Adam e și un empat, pentru că simte emoțiile, și un telepat, pentru că intuiește gândurile. Habar n-am cum a ajuns aici, dar azi m-am lămurit. Nu știu cum am putut să nu observ până acum! Probabil am fost prea mândră de ”puterile” mele zise Ewa cu năduf. Dar de acum, gata cu secretele! Adam ne va spune în curând care e treaba cu frații Kroll și cu cine se războiesc ei de fapt.
Vezi și: 10 Animații Super Creative şi Expresive Film Bilder
- Așa ți-a spus el? întrebă curios, Silvan.
Ajunseseră în livada de papaya. ”Fructul îngerilor”, cum era supranumit ,se legăna ușor în bătaia vântului. Silvan se întinse după un papaya frumos, portocaliu, îl culese și mulțumi pomului. Ewa observase că, de fiecare dată când Silvan culegea un fruct, mulțumea copacului. Pentru el, era ca și cum primea un cadou. ” Ce drăguț din partea lui”, gândi Ewa. ”Așa ar trebui să fac și eu pentru toate ”cadourile” naturii!”
”Hello, hello!” auzi Ewa și privi în sus. Sam, Adam și Enya erau acum deja pe terasa casei și le făceau cu mâna. ” Veniți și voi sus? Jucăm ping-pong!”
- Venim acuși! strigă Ewa. Vreau să mai fac niște poze! strigă ea.
Scoase aparatul din buzunar și îl îndreptă spre casă, dorind să le facă poză celor de sus. Îi surprinse bine, pe toți în grup, zâmbind și făcând cu mâna. Verifică poza, să vadă dacă ieșise totul clar. Da, era perfect! Privirea îi căzu pe galeria de poze. Ultimele erau cele făcute la Festivalul Dafinului. ”Da, uite aici erau pozele de la totem. Pozele cu toate animalele ei… Ăsta era încă un mister de dezlegat! Cum ajunseseră toate, reprezentate pe totem?! Cum de…” Ewa se opri brusc.
- Ce s-a întâmplat? zise alarmat Silvan.
- M-am uitat la pozele astea de o mie de ori, zise Ewa privindu-l în ochi, grav. M-am uitat, pentru că nu-mi venea să cred că sunt tocmai animalele cu care am vorbit de când am cunoscut-o pe Alma. Am învățat fiecare poză pe de rost, știu ce conține fiecare bucățică din totem, știu ce am pozat!
- Te cred… știu … făcu Silvan neînțelegînd care e problema.
- Privește! zise Ewa și îi arătă galeria foto.
Silvan luă aparatul în mână și verifică poză cu poză, imaginile totemului. La început nu înțelese, dar apoi descoperi trei imagini ciudate. Pe totem, pe lângă animalele reprezentate până atunci, mai apăruseră: doi ratoni, un pescăruș și un cal.
Citește și: Bunicul. Poveste de Barbu Ştefănescu Delavrancea
- Ciudat… chiar că ciudat! zise Silvan gânditor.
- Ufff, suspansul ăsta mă omoară! făcu Ewa înciudată. Să nu înțelegi nimic, să nu știi de ce se întâmplă chestii…
- OK, zise Silvan. Situația ne depășește. Va trebui să vorbim cu Adam și Enya. Cumva, cred că lucrurile au legătură.
- Se poate, oftă Ewa. Da, va trebui să vorbim cu ei cât mai curând. Să mergem acum, ne așteaptă sus.
Și brusc, i se făcu dor de Alma.
[print/pdf]
Pe nesimțite, în timp ce ei vorbeau, un pescăruș zbură și se așeză pe un butuc de vie. Undeva în spatele tuturor, un cal bej cu coama neagră se apropie, se opri, și rămase în spate să asculte.
