Savoarea Naturii. Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea

La Povestea de Duminică Seara #12 de astăzi citim împreună Savoarea Naturii, o poveste oferită de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne.

Zânele te ademesc și încântă cu povești (cu și fără zâne) care au în comun lucruri foarte importante pentru armonie în familie: reguli de purtare frumoasă și respect pentru o viață trăită frumos.

ζ ♠ ζ

Savoarea naturii

Clopoțelul vesel anunța sfârșitul orelor de școală. Miranda se grăbi să își strângă lucrurile și să plece spre păduricea de lângă școală, unde îi plăcea foarte mult să se oprească și să își facă temele. Ajunse lângă brăduțul ei preferat și deschise ghiozdanul pentru a-și scoate caietul și penarul. Din ghiozdan se rostogoli un măr mare și galben, care ajunse la aproape un metru distanță, în apropierea unui tufiș. Fetița nu îi dădu atenție, căci ei nu îi plăceau merele, nici alte fructe – în general niciun fel de mâncare. Scoase stiloul și începu să scrie în caiet.

Trecu ceva vreme și se auzi un foșnet în tufișul din apropiere, apoi un ronțăit. Fetița lăsă încet caietul jos, se strădui să pătrundă cu privirea dincolo de frunziș și zări două urechi pufoase.

Savoarea naturii povestea de duminica searaMiranda zâmbi plină de încântare, căci ea iubea tare mult animalele. Începu să vorbeasca în șoaptă, sperând că iepurașul se va apropia:
– Iepuraș pufos, hai la mine să ne împrietenim. Vino să te mângâi încetișor pe frunte și să-ți citesc ce am scris în caiet.
Iepurașul ieși de tot din tufiș, țopăi spre măr, îl mirosi îndelung, își dădu urechiușele pe spate, apoi luă mărul între lăbuțe și se apropie de fată. Se uită în ochii ei și spuse rugător:
– Fetiță frumoasă, mărul acesta miroase atât de imbientor încât imi lasă gura apă. Te rog, te rog, îl pot mânca eu?
– Sigur că da, poftim, ia-l. Dar a ce miroase? mie nu mi s-a părut niciodată că merele miros a ceva…
– Eu am un miros foarte dezvoltat și îți pot spune că acest fruct are un miros dulceag, de la soarele care l-a mângâiat în timp ce a crescut, și are un parfum aparte de la floarea din care a apărut. Acum lasă-mă să gust din el, căci nu mai pot de poftă, zise el, mușcă zgomotos și se porni pe ronțăit, oprindu-se din când în când și închizând ochii de plăcere.


 RECOMANDARE


Asculta Capra cu Trei Iezi, Poveste audio si teatru radiofonic

Miranda se uita la el și nu îi venea să creadă. Ronțăise tot mărul și acum se lăsase pe spate, cu o lăbuță pe burtica plină și cu un zâmbet satisfăcut.
– A fost bun? îl întrebă fetița nedumerită.
– Mmmm, a fost așa de buuun, n-am mai mâncat niciodată așa ceva, cum se numește?
– Se numește măr. Chiar nu ai mai gustat niciodată așa ceva?
– Nu, niciodată. Și nici nu am văzut asemenea fruct pe aici. Ai putea să vii mâine și să-mi aduci încă un măr? Voi veni cu prietenul meu cel mai bun și sunt sigur că și lui îi va plăcea.
Fetița îi promise că îi va aduce în ziua următoare un alt măr și iepurașul îi mulțumi și dispăru în pădure.

A doua zi, Miranda se duse din nou în pădure după sfârșitul orelor de școală, scoase mărul, îl mirosi și i se păru că simte o oarecare aromă. Tăie mărul în jumatate și asteptă cu nerăbdare să apară iepurașul. Mirosi încă o dată mărul tăiat și simți aroma puțin mai pronunțat. Se gândi la ceea ce îi spusese iepurașul, la floarea de măr din care apăruse fructul și la soarele care îl răsfățase de când fusese mic-mic și până crescuse la dimensiunea aceea.

Citeşte şi: Noul tu trăieşte fresh în fiecare zi! Timp de o saptamana, un aliment nou în fiecare zi

Iepurașul apăru însoțit de un șoricel, trăgând după ei un morcov mare. Fata le spuse că se bucura să îi vadă și îi dădu fiecăruia câte o jumătate de măr. Amândoi ronțăiră fericiți, apoi îi arătară morcovul și îi spuseră în cor că i-au adus și ei un cadou. Iepurașul îl mirosi cu nesăț, închise ochii și apoi îi spuse că are o aromă dulceagă de la pământul în care a crescut. Șoricelul îl mirosi și el cu plăcere și spuse că e crocant de la apa de ploaie care a udat acel pământ și l-a ajutat să crească.

Apoi împinseră morcovul către fetiță și o rugară să îl împartă cu ei.

Fata luă morcovul, îl mirosi și ea dar nu i se paru nimic interesant. Totuși, pentru a le face pe plac noilor ei prieteni, luă morcovul, îl curăță și îl tăie în 3 bucăți, dintre care și-o opri pe cea mai mică.
Iepurașul și șoricelul deja țopăiau de nerăbdare și începură să ronțăie cu poftă.

Savoarea naturii povestea de duminica searaMiranda mușcă și ea o bucățică mica și, în timp ce o mesteca încet, își dădu seama cu mirare că iepurașul a avut din nou dreptate și că morcovul avea un gust dulceag și bun și că era crocant și plăcut. Cu acest gând în minte, nici nu își dădu seama când termină de mâncat și restul de morcov.

Animalele își luară la revedere și o rugară să le aducă și în ziua următoare un măr și, daca ar putea, încă ceva nou, ce nu mai gustaseră până atunci, căci erau erau tare pofticioși.

Citeşte şi: Vacanţele Bloggerilor de Parenting din România în 2017

În ziua următoare, fata scoase din ghiozdan un măr galben și un ardei roșu, pe care le așeză frumos pe un șervet și le tăie în câte două jumătăți, pentru a fi pregătită să le dea noilor ei prieteni.

După scurt timp apărură iepurașul și soricelul, însoțoți de un pui de urs.

Miranda se uită încurcată la cele două bucăți din fiecare, se gândi putin, apoi le tăie încă o dată în jumătate și obținu astfel 4 bucăți de măr și 4 bucăți de ardei.

Se așezară cu toții în jurul șervetului.

Iepurașul se bucură la vederea ardeiului, îl mirosi și spuse sigur pe el: este dulce de la soare, acrișor de la vânt și zemos de la apa de ploaie care a căzut peste el.

Toate animalele ronțăiră fericite, iar fetița mâncă și ea câte o pătrime din măr și din ardei și constată că într-adevăr erau gustoase. Era ca și cum soarele, vântul și ploaia se amestecau în gura ei și îi spuneau o poveste frumoasă.

Puiul de urs adusese niște zmeură și o împărțiră și pe aceasta, iar fetiței i se păru că simte în gustul lor răcoarea pădurii și parfumul florilor din care crescuseră.

De atunci, în fiecare zi după școală, Miranda se așeza la picnic cu animalele din pădure și șervetul se umplea de bunătăți: mere, ardei, zmeură, mure, afine, nuci, miere și câte și mai câte.

Fetița începuse să mănânce de toate și nu îi mai era teamă să guste ceva nou. Obrăjorii ei prinseseră culoare și se simțea plină de energie și veselie.

Citeşte şi:

Colierul de perle. Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea

Împăratul Cioc de Sturz. Poveste pentru Copii de Fraţii Grimm

Fetița Care Nu Spunea Mulțumesc. Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea

ζ ♠ ζ

Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne te ademenesc și încânta cu povești (cu și fără zâne) care au în comun un lucru foarte important: reguli de purtare frumoasă și respect pentru tot ce ne înconjoară, pentru o viață trăită frumos – ele compun un mic “îndrumar” de bună purtare, pentru copii mai mici, mai mari sau foarte mari (căci în fiecare dintre noi există un copil, nu-i așa?).

Citeşte mai multe poveşti deosebite pe ŞcoaladeZâne.ro.

Reproducerea parţială sau totală a textului se poate face doar cu permisiunea scoaladezane.ro.

DISTRIBUIE
GOKID este un calendar de evenimente si activităţi pentru copii si parinti. Zilnic venim cu recomandări utile pentru părinţi şi copii: locuri unde ieşim cu copilul, ateliere şi cursuri pentru copii, spectacole, activităţi în casa şi afară. Eşti organizator şi îţi doreşti ca şi evenimentul sau produsul tău să apară în paginile GOKID.ro? Scrie-ne la events [at] gokid [punct] ro şi găsim împreună cea mai bună cale de colaborare. Te aşteptăm!
Abonează-te la Newsletterul Gokid! Fii la curent cu cele mai noi evenimente, cursuri şi locaţii pentru copii!

EVENIMENTE SI ACTIVITATI LA CARE MERGEM CU COPILUL

NICIUN COMENTARIU

ADAUGĂ COMENTARIU