Cel Mai Mare Animal din Lume. Poveste pentru Copii Mici de Jan Cornelius

A fost odată o fetiță,
pe care o chema Mihaela.
Mihaela avea un frate geamăn,
pe care-l chema Wolfgang.
Într-o zi Mihaela și Wolfgang
au vrut să meargă în oraș,
dar cu toate că Mihaela
își căuta pantofii de zece minute bune,
nu și-a găsit nici un pantof.

– Hi, hi! nu-și găsește pantofii! Nu-și găsește pantofii!
râdea Wolfgang de ea.
Dar i-a pierit râsul,
când a văzut că nici el nu-și găsea pantofii.

Acum își căutau amândoi pantofii.
Căutau și căutau, dar nu-i găseau nicăieri:
au căutat după ușa din camera mare,
după ușa din baie,
în dulap și în frigider,
dar pantofii nu erau de găsit.

În sfârșit, Mihaela a găsit
ascuns sub pat,
pantoful de la piciorul drept.
Și după fotoliu a găsit și Wolfgang
pantoful de la piciorul stâng.
Dar nici unul nu-și găsea celălalt pantof.
– Ce ne facem acum? a întrebat Mihaela.
– Mergem la plimbare. Hai să facem o încercare, propuse Wolfgang
Mihaela cugeta cu voce tare:
– Un pantof pentru fiecare dintre noi trebuie să ajungă.

Eu mă încalț cu pantoful drept și sar pe piciorul drept
iar tu te încalți cu pantoful stâng și sari pe piciorul stâng,
și ca să nu cădem ne ținem unul de altul.
Spus și făcut.
Pe drum s-au întâlnit cu Martin.
– Ce faceți voi aici?, a întrebat Martin.
– Ne jucăm un joc nou. Se numește
”Sari într-un pantof”, a explicat Wolfgang.
– Pot să mă joc și eu? a întrebat Martin.
– Nu merge, tu ești încălțat cu amândoi pantofii.
Martin și-a scos pantoful din piciorul stâng,
s-a prins de Mihaela și acum săreau toți trei.
– Încotro sărim?, a întrebat Martin după un timp.
– Mai întâi trecem pe la Lena, a zis Mihaela.
Au ajuns la Lena iar Lena s-a descălțat de sandaua
din piciorul stâng și a țopăit împreună cu prietenii ei.
Cei patru săreau acum către centru.
În fața magazinului au întâlnit-o pe Doamna Schmid-Bierbaum.

– Bună ziua, doamnă Schmid-Bierbaum!
– Noi ne jucăm „Sari într-un pantof”. Haideți, jucați-vă împreună cu noi!
Doamna Schmid-Bierbaum era o persoană foarte drăguță
și a găsit propunerea foarte bună,
mai ales că pantoful de la piciorul stâng
o strângea puțin de câteva zile.
Foarte ușurată, a aruncat pantoful
în primul coș de gunoi.

S-a prins de Martin și a pornit.
Acum erau cinci
care țopăiau pe stradă într-un pantof:
patru copii și o femeie.
Oamenii întorceau capul
să privească alaiul neobișnuit.

Citește și: Povestea Poveștii Nescrise, de Alina Sîrbu

Unii dădeau din cap și întrebau:
– Ce porcărie mai e și asta?
Alții au găsit jocul atât de nostim
că s-au alăturat și ei.
Într-o jumătate de oră,
șirul care sărea într-un pantof
depășea o sută de metri…

Miriam, prietena lui Wolfgang
stătea singură în camera ei.
Tocmai mâncase doi biscuiți,
când a aruncat o privire pe fereastră,
și nu i-a venit să-și creadă ochilor ce vedea.
Erau mii de oameni sărind
într-un singur pantof
iar în fruntea coloanei sărea prietenul ei, Wolfgang.

Îți recomandăm: 7 Destinaţii de Weekend de Neuitat în Natură pentru Toată Familia

– Ce este asta? a întrebat Miriam.
– O omidă, a răspuns Wolfgang,
cea mai mare omidă din lume!
Și toată lumea râdea.

Ceva mai târziu,
oamenii s-au întors spre casele lor
sărind într-un picior.

SFÂRȘIT

ζ ♠ ζ