Lua o foaie de hartie și începu să descrie cu lux de amănunte, cu culori care mai de care mai frumoase, o întâlnire minunată dintre el și domnița de apă, în care el îi ducea un cadou, ca să fie iertat. Se gândi să îi ducă o jucărie de-a lui și alese un avion meșterit de el, din carton. Acolo, la marginea lacului, o strigă și îi arătă cum se joacă el cu avionul, cum îl face să zboare…
Creionul continua să alunece pe foaie cu un sunet familiar și literele se așterneau cursiv una după alta, de parcă aveau o viață a lor, proprie. Nicolai își simți pleoapele grele și un gând straniu îi trecu prin minte, în timp ce o ceață deasă se așternea între ochi și foaia de hârtie: nu își mai dădea seama ce scrie.
Îţi recomandăm: 15 Saluturi Ritualice în Vreme de Pandemie. Cum Evităm Elegant Transferul de Viruşi cînd ne Salutăm
Nicolai adormi cu creionul în mână. Se trezi de abia dimineață, aproape înțepenit de poziția nefirească în care îl cuprinsese somnul. Se freca la ochi, încercând să își dea seama de ce nu este în pat, apoi străduindu-se să își aducă aminte dacă visase ceva… nimic însă nu îi venea în minte. Când privirea îi căzu pe foaia de hartie, își aduse aminte de planul său. Reciti cu uimire ultimul paragraf:
”Când domnița luă avionul, apa înmuie imediat cartonul și, oricât se strădui să îl lanseze, acesta nu a mai zburat. Atunci domnița s-a supărat și s-a retras în adâncuri.”
Ciudat lucru… de ce ar fi scris el asta despre domnița, când voia ca ea să primească cu bucurie cadoul și astfel să renunțe la învoiala făcută…?
Nu avu însă vreme să se gândească prea mult la asta, căci îl așteptau treburile de prin curte: să măture, să dea de mâncare la animale, să pregăteasca masa. Dupa amiază se luă cu joaca și când se făcu seara își aduse aminte de planul lui. Se puse din nou pe scris. De data asta se gândi să îi ofere un cadou mai potrivit: o eșarfă frumoasă din matase. Știa cămama lui avea în dulap o eșarfă pe care și-o punea doar la ocazii speciale și își aducea cu drag aminte cum i se luminau ochii când si-o lega în jurul gâtului. Ar fi deci un cadou nimerit pentru o domniță.
Se trezi în dimineața următoare la fel de buimac, neputând să prindă nici măcar o codiță de vis. Citi cu uimire ultimele rânduri scrise, de care, din nou, nu își amintea deloc:
“Domnița de apa îi răspunse că avea deja sub apă toate podoabele pe care și le-ar putea dori și se întoarse în adâncuri.”
O săptămână întreagă încercă Băiatul să termine de scris, străduindu-se să își imagineze un final care să îl ajute să-și recapete visele, ducându-i Domniței de apă diferite ofrande, ca să o îmbuneze și în fiecare seară se întâmpla la fel, adormea cu creionul în mână iar când recitea ultimele rânduri, acolo exista mereu un refuz…
Scrise că îi dusese mingea lui, dar domnița i-a spus ca ea se joacă în fiecare zi cu peștii și cu plantele din lumea ei subacvatică. îi dusese un desen făcut de el, dar când din pletele Domniței se scursese apă, culorile se amestecaseră și nu se mai înțelegea ce reprezintă.
Îi dusese ceva de mancare, dar domnița de apa nu mânca ce mănâncă oamenii…
În alta seară se gândi că i-ar putea oferi o carte de povești. Sau mai bine să îi ducă mai multe, ca să își poată alege ce îi place.
“Domniță frumoasă, ti-am adus o cutie plină cu cărți de povești, ca să te inspiri pentru visele tale! Ea se uita în cutie, alese una și …” oare știa să citească? Mai bine să îi citească el o poveste frumoasă, din care să poată apoi să își facă vise…
“Și atunci băiatul a luat cartea și a început să îi citească despre un copil care a descoperit un mare secret învățând să asculte natura, să privească norii și să interpretezi semne în aproape orice lucru.”
De dimineață luă cu teamă hârtia căzută sub masă și citi:
“Domnița de apa îl asculta un timp și apoi îi spuse că nu e nimic deosebit în această poveste, căci ea vorbea mereu cu apa, cu peștii, cu plantele, cu copacii, cu norii, cu… toate”.
Mda, nu a fost inspirat cu această poveste.
Vezi şi: 7 Documentare de Excepţie cu Animale de Văzut în Familie
Pe Nicolai începuse să-l apuce deznădejdea, gândind că nu va reuși să găsească ceva pe placul domniței.
Pierdut în gândurile sale, se urcă în pod ca să facă ordine acolo. La un moment dat, chiar în fața lui se răsturnă o cutie și o grămadă de lucruri se împrăștiară pe jos. Erau lucruri pe care nu le mai folosise de mulți ani și fața i se lumină când privirea îi căzu peste un fluier frumos de lemn, lucrat manual de bunicul lui, încrustat cu păsări și copaci. Se întrebase de multe ori pe unde ar putea fi și crezuse că îl pierduse. Când era mai mic, bunicul său i-l dăruise și îl învățase să cânte. Trase aer în piept, închise ochii, duse fluierul la buze și începu să cânte. Simți cum îl învăluie o căldură plăcută, ca o mângâiere de catifea. Muzica începu să curgă, făcând aerul să vibreze în jurul său. Cântecul îi aduse aminte de o perioada extrem de fericita din viața lui, când se plimba cu bunicul lui pe dealuri și învăța fel de fel de lucruri. Simți o mare recunoștință pentru darul acesta de a cânta… darul de a cânta… DARUL… asta e! Cred ca și Domniței îi va plăcea. Dar nu ar vrea să renunțe la fluier, așa că îi va dărui doar cântecul.
Se duse plin de entuziasm la lac, unde nu mai fusese de când avusese loc strania întâmplare.
Se uita la lac, se așeză pe o piatra din apropiere și începu să cânte. Deși nu era vizibil pentru ochii copilului, cu fiecare sunet prelung oglinda lacului se încrețea imperceptibil și undele se duceau până în depărtare, creând un dans subtil.
Nicolai se lăsă purtat de muzica și de amintiri și aproape ca nu-și dădu seama când trecu timpul. Domnița nu se arătase, așa cum sperase el, deci nu putuse să negocieze recuperarea viselor. Văzând că începe să se însereze, o luă către casa, puțin întristat.
10+ Super Idei de Petrecut Online 10 Minute Speciale cu Copilul Tău
Înainte de culcare se puse din nou pe scris, povestind despre după-amiază pe care o petrecuse pe malul lacului și despre fericirea care îi cuprindea inima când cânta din fluier.
Adormi din nou cu creionul în mână. De data aceasta văzu în vis cum domnița de apă dansa în adâncuri și cum țesea, parcă pe o panză străvezie, un desen cu pești și plante, în mișcare. Ce culori minunate și ce bogăție inimaginabilă se afla sub ape…
Se trezi și rămase cu ochii mijiti, încercând să țină visul sub pleoape, să nu îl piardă. Când se dezmetici de-a binelea, nu îi veni să creadă că visase din nou! Cu mâinile tremurânde, luă foaia de hârtie și reciti ultimele rânduri. Erau cele scrise de el, despre iubirea pe care o simțea că se revarsă din fluier, împreună cu cântecul său. Nu mai era nimic neașteptat, nici un refuz al Domniței. Asta însemna oare că domnița a primit cadoul lui și i-a dat visele înapoi? Da, asta trebuia să fie explicația.
Plin de entuziasm, se îngriji repede de cele necesare prin curte, apoi își luă fluierul și o zbughi către lac. Se simțea recunoscător pentru energia pe care o simțea și pentru visul pe care îl avusese și puse aceste sentimente în cântec. Din când în când privea cu atenție lacul și i se păru la un moment dat că vede în depărtare o mișcare neobișnuită de apă, care se sincroniza cu muzica lui. Băiatul zâmbi, mai cântă un timp, apoi plecă fericit spre casă.
Îţi recomandăm: Turul Virtual al Capitalelor Europene cu Rick Steves
Lucrurile păreau că reveniseră la normal, căci începu din nou să viseze în fiecare noapte. Ziua mergea și cânta lângă lac, gândindu-se la el însuși ca la un pescar de vise, iar la naiul său ca fiind o undiță magică. Și în fiecare dimineață, când se trezea, era surprins de visele sale, care aveau în mare parte întâmplări din lumea apelor. Ca să nu le uite, se apucă să le scrie și în scurt timp ajunse să umple un caiet întreg.
La șezători, unde se adunau toți oamenii din sat, începu să le povestească despre lumea ascunsă a apelor, despre domnița care țese vise în adâncuri și câte și mai câte. Copiii îl urmăreau cu gura cascată și apoi povesteau și ei mai departe, cui voia să asculte.
Sfârşit
Şcoala de Zîne îţi oferă cartea în format digital „Cu pași mici”, de Zâna Azaleea.
Cu pași mici… ajungi departe. Ajută-i pe cei mici să crească frumos, sănătoși, iubitori, prin învățarea unor deprinderi bune într-o manieră jucăușă, prin poezie: cum să se spele pe dinți, pe mâini, cum să salute, cum să treacă stradă, cum să aibă un somn liniștit, cum să își țină în ordine jucăriile, cum să iubească natură, cum să manânce sănătos și să se bucure de gust și multe altele. Fiecare poezie este însoțită de o imagine. Toți cei care se ocupă cu drag de copii vor găsi în această carte un ajutor de nădejde pentru a-i face pe cei mici să înțeleagă importanța creării unor obiceiuri sănătoase și a unor concepte de bază pentru un start bun în viață. DETALII AICI.
