Primăvara! O poveste de dragoste de Emil Gârleanu | PDS #119

Povestea de dragoste Primăvara! este apărută în anul 1908 și ne poartă în atmosfera boemă a epocii, în lumina proaspătă a unei dimineți de primăvară: o călătorie cu tramvaiul tras de cai, întâlnirea romantică și plimbarea pe lac alături de femeia cu chip familiar, îmbrăcată într-o rochie ușoară și pălărie cu pană neagră.

În scurta sa viață de doar 36 de ani, Emil Gârleanu a fost prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist. Cea mai cunoscută operă a lui Gârleanu este Din lumea celor care nu cuvântă (1910), în care relatează întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor.

ζ ♠ ζ

Primăvara!

de Emil Gârleanu

Avusesem un somn zbuciumat, plin de vise urâte și neînțelese. Dimineața eram în starea ceea de amorțire, când nici nu dormi, nici nu ești treaz, când printre pleoapele întredeschise zărești lucrurile ce te înconjoară într-o lumină străină, ce le dă altă înfățișare, arătându-le ca dintr-o altă lume. Cum stam astfel, întins pe spate, cu mânile supt cap, m-am hotărât să mă scol, m-am ridicat în sus, apoi căzui iarăși pe pernă. Și începui să mă gândesc la plictiseala acelorași fapte luate de la capăt în fiecare zi: plictiseala scotocirii unui guler prin toate colțurile dulapului lăsat în neorânduială; plictiseala căutării unui pieptene sau a unei batiste; plictiseala aceleiași păreri de rău că fereastra nu ti-i puțin mai spre stânga sau mai spre dreapta, ca să poți vedea toată ulița până departe, și nu numai colțul întunecat al trotuarului îngust; în sfârșit îmi trecu prin minte toată plictiseala vieții de om singuratic, fără familie, fără prieteni, fără iubită. Și când, în urmă, îmi strânsei toate puterile să mă azvârl din pat, închisei ochii întocmai cum aș fi făcut dacă ar fi trebuit să intru într-un loc de groază. M-am dus de-a dreptul la fereastră de am ridicat perdeaua. Din dosul geamurilor se revărsă deodată o lumină strălucitoare ce mă orbi. Cum nu mă așteptam, am ridicat mânile la ochi, am stat puțin așa, și mi-am șters lacrimile ce-mi dase. Apoi, un imbold neașteptat îmi aruncă brațele înainte, și, într-o clipă, deschisei fereastra. Razele soarelui pătrunseră repezi, calde, ca o alintare ușoară peste fața mea.

După vremea ploioasă, îmbibată de umezeala glodului așternut pe jos, aceasta era cea dintăi zi cu soare, zi caldă și curată de primăvară. Strigai cu bucuria unui copil: — Primăvara!

Citește și: 3 Povești Terapeutice Scurte pentru Creșterea Încrederii în Propriile Puteri

Venise primăvara! M-am plecat peste fereastră să mă scald în aerul proaspăt. M-am uitat îndelung în fața mea. Orașul părea nesfârșit. Toate acoperișurile sticleau; deasupra lor, deasupra coșurilor pierdute aproape în lumina vie, nici o șuviță de fum nu mai ieșea în această dimineață când toate ferestrele erau deschise ca și a mea. Cerul era atât de sus, încât întăiași dată mi se părea și mie, că al treilea cat, unde sărăcia mă suise, era așa aproape de pământ! De pe uliți, din toate colțurile, se ridica suflul acela de viață: glasurile care se strâng într-unui singur, glas adânc și prelung, ce răsună ca un cântec de fericire. Deasupra mea două rândunele ciripeau.

Repede m-am spălat, m-am îmbrăcat și, după ce sfârșii, am vrut să-mi iau paltonul. M-am uitat la dânsul. Părea atât de ros! L-am aruncat întocmai ca pe o haină de chin, mi-am trântit pălăria pe cap, și am ieșit cântând. La capătul scărilor m-am aruncat în goană pe trepte și le-am scoborât câte două-două. În ogradă, am dat bună-dimineața cu toți. Mi se pare că am salutat și pe un domn străin care nu locuia cu noi. Dar mi-a răspuns râzând. Am luat-o la dreapta, pe ulița ce scoboară către marginea orașului, neștiind încotro s-apuc. Apoi mi-am adus aminte de grădină.

Îți recomandăm: 50 Cele Mai Bune Melodii de Iubire din Toate Timpurile

M-am suit într-un tramvai, în față, ca să merg într-acolo.

— A venit primăvara! îmi spuse vizitiul, și pocni fericit din biciul supt încolăcirea căruia calul se înfiora și întinse hamul mai tare.

Veni și conductorul, dar mai înainte să mă întrebe până unde merg, îmi spuse cu o scânteie de bucurie în ochi:

— Primăvara!

— Da, primăvara, i-am răspuns.

Și i-am dat banul. În dreptul grădinei am sărit din tramvai, m-am ferit de o trăsură ce era să mă calce și am apucat în brațe o bătrână, pe care, în graba mea, era să o dau jos. Văzând-o că zâmbește i-am zis:

— A venit primăvara, cucoană!

— Da, da, mi-a răspuns dânsa și plecă mai departe râzând încet, întretăiat, ca și cum ar fi tușit.

VIDEO. Spring. O Animație – Metaforă despre Echilibrul Fragil al Climei și Venirea Primăverii

Eu am luat-o pe supt aleile de copaci, înalți și groși, ai grădinei. O mireasmă neobișnuită plutea în aer, o mireasmă care se ridica de deasupra pajiștilor înverzite, care se împrăștia din tufele toporașilor ascunși în iarbă, din mugurii răsăriți într-o noapte, pe crengile pline de sevă; o mireasmă care se înălța din pământul umed, care izvora din cer și luneca, odată cu razele soarelui, până jos la noi.

Departe strălucea lacul. Am luat-o spre el.

În grădina singuratecă nu văzusem pe nimeni încă. Deodată răsări înaintea mea trupul subțire, mlădios ca o creangă, al unei femei. Era îmbrăcată într-o rochie ușoară, cenușie, și-n cap purta o pălărie din care nu vedeam decât pana neagră ce ascundea părul. Am tresărit de un fior neînțeles și am grăbit pasul. Nu știam cine era, și totuși trupul acesta înalt, ușor, ce părea că nici nu atinge pământul, ci lunecă întocmai ca o șuviță de fum purtată de vânt, îl cunoșteam. Cu cât mă apropiam, credința aceasta mi se înrădăcina în minte.

Femeia ajunsese înaintea mea pe marginea lacului, lângă căsuța barcagiului, se așeză pe o bancă, își sprijini cotul de spetează, își puse mâna supt bărbie și rămase așa, privind lacul.

Câteva lebede tăiau ușor, în creți ce de-abia se vedeau, pânza lucie a apei. Și supt crengile înmugurite ale sălciei, ce se pleca parcă într-adins să atingă pălăria necunoscutei, femeia aceea mi se păru că venise pentru mine, că venise să mă aștepte. Și am înaintat spre dânsa. Barcagiul îmi ieși înainte:

— Vroiți să faceți o plimbare pe lac?

Am răspuns fără să vreau:

— Da.

Barcagiul se uită la mine, apoi la necunoscuta către care nu privisem încă, să-i văd fața, și întrebă:

— O barcă pentru un loc sau două?

Am tresărit, am întors capul și-n ochii mari, albaștri, prea umbriți parcă în dimineața aceasta strălucitoare, mi s-a părut că văd o învoire.

Îți recomandăm: 25 de Activități cu Copilul în Aer Liber

— Pentru două, am șoptit.

Barcagiul se coborî, sări într-o barcă, înfipse lopata în apă, și se alipi de mal.

— Poftiți, ne zise.

Eu m-am apropiat de necunoscută, mi-am scos pălăria, m-am înclinat și i-am întins mâna:

— Dacă vroiți!…

Necunoscuta se rădică și-mi dete mâna. Am luat-o aproape în brațe, să o sprijin, când puse piciorul în barca ce se clătina. Apoi am intrat și eu, am prins lopețile, și, avântându-mă, m-am depărtat de mal. Barca tăia apa, lunecând ca împinsă de vântul ușor ce resfira, peste fruntea senină, părul bălai al femeii. O aveam în față. O privii. Din chipul alb răsăreau ochii mari, rotunzi și albaștri, ce parcă nu te mai lăsau să privești altceva. De supt pălăria cu pană mare, neagră, fata ei avea ceva neobișnuit de fermecător. Ea se uită o clipă la mine, apoi își plecă privirile spre luciul apei. Simții o tulburare adâncă în suflet. Cu cât o priveam mai mult, cu atât îmi părea că femeia aceasta îmi era cunoscută: în sufletul meu găseam parcă urme dintr-o iubire depărtată. Unde s-o fi văzut? Vâsleam rar, luntrea luneca ușor. În dimineața aceasta părea că nu trăiam decât noi doi și lebedele ce înotau liniștite, ca și cum ne-ar fi urmat. Necunoscuta lăsă mâna dincolo de marginea bărcii, de-și muie degetele în apă. Vroiam să vorbesc, pe buze îmi veneau cuvintele și parcă îmi era frică măcar să șoptesc. Odată mi s-a părut că și dânsa vroia să spuie ceva. Fața însă i se liniști, rămase nepătrunsă, umbrită de genele arcuite și mari. Dar, cum treceam pe supt un pod care ne aruncă pentru puțin în umbră, m-am silit să pot întreba:

— Mi se pare că te cunosc.

Dânsa mă privi, zâmbi și-mi răspunse cu glasul încet:

— Nu cred.

— Ceva îmi spune că noi ne-am mai văzut.

Ochii mari și albaștri mă priviră încă o dată prelung, ca și cum ar fi vrut să se încredințeze și ei de ceva. Apoi genele se lăsară în jos și necunoscuta mă întrebă șoptind:

— Ai fost prin Iași?

— Nu.

— E întăiași dată în viața mea când părăsesc lașul. Ieri am sosit aici, îmi răspunse ea.

Privind-o, mă gândeam: fără de îndoială, nu o mai văzusem. Era numai o părere a mea că ne întâlnisem, cândva. Și totuși dânsa nu-mi era străină, cum nu-mi era străină primăvara aceasta ce renăștea de-abia acum, deși semăna atâta cu toate celelalte din viața mea. Căci nu mugurii și toporașii aceștia mă învăluiseră în mireasma lor altădată, și totuși erau aceiași, cum același mi se părea cerul din care se revărsa, astăzi, ploaia de raze. La ce bun oare aș fi căutat de unde vine, cine-i și cum a ajuns femeia aceasta lângă mine? Dânsa sosea odată cu mireasma florilor, odată cu lumina, odată cu primăvara. Era suflul primăverii care-aducea toate, care reînnoia viața, iubirea, fericirea.

Citește și: Vânticel-de-primăvară. Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea

Îmi încordai brațul, barca se avântă înainte ca o săgeată. Și-n aplecarea trupului, ca să scot lopețile din apă, buzele mele atinseră pe ale ei.

Venise primăvara!

ζ ♠ ζ

În fiecare duminică după-amiaza trimitem către abonaţii noştri Povestea de Duminică Seara, recomandarea noastră de poveste pentru momentele când cei mici intră în lumea viselor. 

DISTRIBUIE
GOKID este un calendar de evenimente si activităţi pentru copii si parinti. Zilnic venim cu recomandări utile pentru părinţi şi copii: locuri unde ieşim cu copilul, ateliere şi cursuri pentru copii, spectacole, activităţi în casa şi afară.Eşti organizator şi îţi doreşti ca şi evenimentul sau produsul tău să apară în paginile GOKID.ro? Scrie-ne la events [at] gokid [punct] ro şi găsim împreună cea mai bună cale de colaborare.Te aşteptăm!
Abonează-te la Newsletterul Gokid! Fii la curent cu cele mai noi evenimente, cursuri şi locaţii pentru copii!

EVENIMENTE SI ACTIVITATI LA CARE MERGEM CU COPILUL

NICIUN COMENTARIU

ADAUGĂ COMENTARIU