La Povestea de Duminică Seara #129 de astăzi citim împreună Vântul Curios, o poveste oferită de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea de la Şcoala de Zâne.
Zânele te ademesc și încântă cu povești (cu și fără zâne) care au în comun lucruri foarte importante pentru armonie în familie: reguli de purtare frumoasă și respect pentru o viață trăită frumos.
ζ ♠ ζ
–
VÂNTUL CURIOS
de Zâna Lunia și Zâna Azaleea
–
Era o zi călduroasă. Se apropia vacanța de vară și o toropeală plăcută plutea peste străzi.
Scria, citea, recitea, ștergea, apoi scria din nou. Un pui de vânt care adia pe la geamuri aruncă o privire fugara pe foaie și, văzând multele semne ce se înghesuiau acolo, deveni curios de povestea ce se țesea.
Copilului i se citea concentrarea în privire și acest lucru îl făcea pe vânt sa creadă că acolo se întâmpla într-adevăr ceva important. Se apropie mai bine de geam să citească și el, dar își aduse repede aminte că încă nu știa să citească… abia de la anu începea și el clasa pregătitoare la școala vânturilor… Ah, oare ce scrie pe foaie? Întrebarea îi născu deja un mic plan în gând.
Citeşte şi: Povestea Omului care Avea Sentimente. Poveste Terapeutică
Liniștea din camera fu brusc întreruptă de niște glasuri vesele care strigau de afară: “Răducule, hai la joacă!”
Prins de febra compunerii, nici nu observase că se făcuse deja târziu și urma să înceapă partida de fotbal, ca în fiecare zi. Deschise geamul să răspundă că vine îndată și-o zbughi vesel pe ușă, țopăind în tenișii încălțați din mers.
Profitând de geamul deschis, puiul de vânt intră pe furiș și prinse a se învârti prin cameră, fluturând perdelele și ciufulind plantele din ghivece. Se opri în dreptul pupitrului și se uită mirat la multele semne aliniate pe foaie.
Dar planul lui era deja făcut: se gândise să ducă foaia la cineva care ar putea sa i-o citească. Răsuci hârtia în văzduh, zorind-o afară pe fereastră. Apoi o împinse cu putere în sus, prinzând-o într-un mic vârtej pe care tocmai îl crease. Mândru nevoie mare de isprava lui, o luă și o purtă cu el în depărtări.
Curiozitatea nu-i dădea pace, semnele acelea i se păreau stranii și de nepătruns. “Eu nu pot înțelege aceste semne…, dar copiii le pot citi” își spuse în gând. Nu mai avea răbdare să ajungă în depărtări, și lăsă hârtia să cadă înaintea unui băiat care stătea pe o bancă, mizând pe curiozitatea lui. Într-adevăr, copilul o luă zâmbind, se uită preț de un minut la ea, apoi izbucni cu glas tare: ”ha, ce prostie!” zise el, pregătindu-se sa mototolească hârtia.
”Ha.. ce prostie?” repetă vântul nedumerit. ”Ce prostie? Care e prostia? Ooof, de ce n-o fi citit cu voce tare?”, se întrebă el.
Se gândi pentru un moment să renunțe la curiozitatea lui. Poate că nu era mare lucru până la urmă. Apoi își aminti expresia băiatului stând la pupitru. Nu, cu siguranță nu era o prostie. Nu era el un vânt foarte mare, dar cunoștea câte ceva, cum ar fi înțelepciunea din tăcerea unui munte…iar când acea liniște se lăsa pe luciul unui lac sau pe fața unui om, ceva din înțelepciunea muntelui ieșea la suprafață. Mai cunoștea și încântarea unei albine în apropierea unei flori, iar aceasta încântare o simțise și el când dădea târcoale foii de hârtie.
”Lasă, găsesc eu pe altcineva care să-mi citească”, gândi vântul și-i suflă cu repeziciune hârtia din mână, înainte ca băiatul să apuce să o rupă, făcând-o să zboare din nou.
Îţi recomandăm: Planeta Noastră. Excepţionalul Serial Netflix „Our Planet” Gratuit Online
Foaia ajunse apoi în poala unei bunici care aștepta liniștită pe o bancă. Privi și ea curioasă misterioasele semne, zâmbi și se gândi să o păstreze.
”O, nu, nu! Nu înainte să știu și eu ce e cu ea!” i-o smulse din mână și, înainte ca bunicuța să înțeleagă ce s-a întâmplat, foaia își reluă drumul sus în văzduh.
Ajunse apoi lângă o fată care se juca singură în iarbă. Vântului i se păru de încredere și, sperând că va afla în sfârșit secretul foii sale, o animă asemenea unui fluturaș pentru a atrage atenția fetiței.
Aceasta o prinse, o citi în liniște, reflectă puțin, se emoționă și prinse a-și șterge o lacrimă din colțul ochiului.
Vântul deveni de-acum foarte intrigat: Aceeași foaie de hârtie poate să provoace atâtea reacții diferite? Da. Nici pomii nu au florile la fel și nici anotimpurile nu au aceleași culori, gândi el. Așa sunt și oamenii, diferiți, și probabil poartă culori diferite.
A hotărât să ducă foaia la tatăl său, Vântul Vijelios, care cu siguranță îi va putea explica ce se întâmplă.
Surprins de isprava fiului sau, acesta primi bucata de hârtie cu bucurie. Deja era și el curios să afle dacă meritase ca fiul său să se străduiască atât de mult doar ca să audă ce scrisese un om.
S-a lansat GalaxiaCopiilor.ro, site-ul unde gasesti cele mai interesante carti pentru copii
Citi cu seriozitate, apoi mai citi o dată și în sfârșit, spuse ridicând privirea:
– Vezi tu, nu contează atât de mult ceea ce scrie, ci ce vei gândi tu despre ceea ce afli. Uneori, adevărurile cele mai complicate sunt spuse în cuvinte simple iar niște lucruri simple sunt prezentate atât de întortocheat încât par foarte complicate. Același lucru poate fi perceput de oameni ca fiind frumos sau ciudat, interesant sau plictisitor, în funcție de starea lor de spirit din acel moment. Și este normal să fie așa, căci sunt diferiți.
– Da! Exact ca anotimpurile și ca nuanțele de culori! se entuziasmă, fericit că a înțeles și el cum același lucru poate fi interpretat în mai multe feluri.
– Dar mie mi se pare foarte interesant ce scrie aici, continuă vântul cel vijelios, și după ce îți voi citi, te rog să duci foaia înapoi, căci cred că cel care a scris-o ține foarte mult la ea, de acord?
Puiul de vânt se învoi, iar apoi ascultă cu toată atenția sa:
Lumea mea
În lumea asta cenușie
În care nu știm ce-o să vie
Eu mă retrag adânc în mine
Și cred că o să fie bine
Căci am un colț al meu, de vis,
Plin de culori – un paradis,
Unde-mi găsesc soare sau ploi
Și pot alege eu ce voi,
Unde doar gândul meu contează,
Dorința mea frumos se conturează
Și-o lume întreagă îmi clădește
Înalță ziduri, ori le năruiește.
Poți avea și cai verzi pe pereți
Tu singur alegi ce să creezi.
Ignorând lumea de-afară,
Scufundă-te, te-nalță ori zboară
Și fă-ți un tărâm de povești,
În care să te bucuri că ești,
Că respiri, că exiști. Și să crezi
Că ai ajuns aici ca să creezi!
Citeşte şi: Pescarul de vise. Poveste de Zâna Lunia şi Zâna Azaleea
Acum micul vânt avea certitudinea că intuise corect concentrarea băiatului și curiozitatea sa de la vederea semnelor se transformase deja în încântare. Copilul descoperise un mare secret, iar vântul știa cât e adevărată mica poezie, de la ghioceii care creșteau prin zăpadă la începutul primăverii. Sau de la susurul apei curgatoare…
Știa.
Sfârşit
Şcoala de Zîne îţi oferă cartea în format digital „Cu pași mici”, de Zâna Azaleea. Cea mai recentă carte marca Scoala de Zâne se poate descărca de aici!
Cu pași mici… ajungi departe. Ajută-i pe cei mici să crească frumos, sănătoși, iubitori, prin învățarea unor deprinderi bune într-o manieră jucăușă, prin poezie: cum să se spele pe dinți, pe mâini, cum să salute, cum să treacă stradă, cum să aibă un somn liniștit, cum să își țină în ordine jucăriile, cum să iubească natură, cum să manânce sănătos și să se bucure de gust și multe altele. Fiecare poezie este însoțită de o imagine. Toți cei care se ocupă cu drag de copii vor găsi în această carte un ajutor de nădejde pentru a-i face pe cei mici să înțeleagă importanța creării unor obiceiuri sănătoase și a unor concepte de bază pentru un start bun în viață.
