Mămăliga Miresei. Poveste Românească de Mediana Stan
Am dat și eu țoiul peste cap și am început să mănânc. Ridicând brusc capul am observat cum fetele își rețineau cu greu râsul, strângând fălcile și lăsând nasurile în străchini.
Datina era ca la solstițiul de vară fetele de măritat din sat să facă mămăligi și să le pună pe o masă așezată în vatra satului. Iar pețitorul venea și alegea o mămăligă, fie după cum arăta, fie după gust, și se însura cu fata a cărui mămăligă o alesese. Veneau pețitori din sate îndepărtate să-și caute mirese în Porumbani.
Eu eram un flăcău tare cusurgiu la găsirea unei mirese. Și văzând că trec anii și tot nu mi se legau ochii de vreo fată, maică-mea mă trimisese în Porumbani spunându-mi că dacă eu nu mă pot hotărî, soarta va alege ea pentru mine. Maică-mea avea dreptatea ei, și mai mult, căsătoriile închegate în Porumbani erau cu noroc, și nu se pomenise vreodată ca un soț sau soție să cârtească împotriva perechii lui.
Mă simțeam îndatorat să le dau o mână de ajutor și am cerut să merg cu animalele la pășune. Mi-au dat în grijă bivolițele și caprele. M-am uitat cu teamă după bivolița din mâl dar nu era printre ele.
Am primit traista cu ceapă și mămăligă rece și am urcat pe deal mânând ciurda, împreună cu un băiat de vreo zece ani și câțiva câini mari și flocoși. Ajunși pe culme, vitele au început să pască, apoi când soarele a fost sus am coborât cu ele la râul care încercuia dealurile și s-au adăpat și s-au înnămolit în m’aștini după cum le era tabietul. Deodată îl văd pe băiat că le împunge cu bățul și-l aud mormăind: de v-ați mărita odată, să scap de voi!
– Se mărită și ele cu bivolii lor când le vine vremea, am spus eu zâmbind.
– Ce îndrugi acolo, prostovanule? a zis băiatul pe un ton arțăgos ca al lui taică-su.
– Ce-ai spus? m-am mâniat eu și l-am înșfăcat de urechi. În acel moment toate bivolițele și-au ridicat boturile din apă și s-au pregătit să vină spre mine.
Nu prea era de glumă. L-am mângâiat pe cap pe copil iar ele au început să bea mai departe dar cu ochii bulbucați și răi ațintiți asupra mea.
– Spune-mi, te rog, ce se-ntâmplă aici? Copilul a tăcut o vreme uitându-se pe sub sprâncene cât putea de urât.
– Uite ce-ți dau, am încercat eu să-l îmbunez. Și am scos din sân o găinușă de lut smălțuită de-ți lua ochii, m-am dus la râu, am umplut-o cu apă și am început să fluier și să gâlgâi cu ea. Era mai mult decât putea îndura el. A luat găinușa și a zis:
– Bivolițele astea pe care le paști azi sunt fete pe care sătenii le-au pedepsit deoarece nu au vrut să se ducă după cei care au ales mămăliga lor.
– Și ele nu fac mămăligă?
– Ba da dar ele își fac mămăliga de cu seară, iar mămăliga lor este rece și tare a doua zi și rareori se întâmplă să fie aleasă vreo mămăligă de-a lor, că toți aleg mămăligă caldă, din care ies aburi. Astfel că vor rămâne nemăritate, asta l-e pedeapsa.
